1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Zona euro sub povara datoriilor

De trei ani încoace, zona euro luptă cu criza datoriilor de stat. Din cauza monedei euro, multe bugete naţionale, dar şi particulare au avut de suferit.

Irene Gonzalez locuieşte la Madrid. În urmă cu 12 ani şi-a cumpărat o locuinţă la un preţ piperat. La finanţarea apartamentului a participat cu un capital propriu destul de mic; restul sumei a provenit de la bancă. Dobânzile erau, însă, foarte mici, iar statul încuraja achiziţionarea de locuinţe printr-un program de creditare. Între timp, preţul apartamentului cu 3 camere cumpărat de Irene a scăzut enorm. De asemenea, şi venitul femeii s-a redus.

Irene nu-şi mai poate plăti ratele şi dobânzile, iar dacă ar scoate la vânzare apartamentul, suma primită ar fi mult mai mică faţă de datoriile pe care le are la bancă. Acum o paşte executarea silită. "Fiul meu îşi face griji în privinţa jucăriilor. Nu ştie ce se va întâmpla cu toate lucrurile lui. Atât de mult se teme încât s-a îmbolnăvit", mărturiseşte Irene.

Un munte de datorii private

Ameninţati cu executarea silită sunt sute de mii de spanioli, nu numai Irene. Din Spania creditorii au de recuperat 2,5 miliarde de euro. Datoriile private reprezintă peste 70% din această sumă. Iar Spania nu este un caz singular. În statele zonei euro, cuantumul datoriilor private depăşeşte de cel puţin trei ori, PIB-ul ţărilor membre.

Cel puţin în cazul Spaniei, incapacitatea multora de a-şi rambursa creditele creează greutăţi băncilor. În 2012, graţie Mecanimsului European de Salvare, Madrid-ul a dispus de 40 de miliarde de euro, bani destinaţi salvării instituţiilor financiare aflate în impas - credit pentru care a garantat statul spaniol.

În aceste condiţii, dacă băncile nu se vor redresa şi se vor dovedi a fi un sac fără fund, Spania ar putea împărtăşi soarta Irlandei. Irlanda a pus la bătaie 70 de miliarde pentru salvarea băncilor după care ea însăşi a ajuns să ceară ajutor Europei.

Datoriile băncilor ajung datorii de stat

Graniţa dintre datoriile private şi cele de stat e aproape insesizabilă. În sine, a contracta credite nu e un lucru rău: "Dacă nu s-ar împrumuta, firmele n-ar putea să facă investiţii. De fapt, datoriile şi relaţia clienţi-creditori sunt fundamentul prosperităţii noastre", afirmă Clement Fuest, preşedintele Centrului pentru Cercetarea Economiei Europene.

Situaţia se complică în cazul dezechilibrelor între nivelul datoriilor şi venitul, respectiv productivitatea, debitorului - este de părere profesorul de economie Hanno Beck. Este cazul multor state din zona euro, iar de vină ar fi şi moneda unică europeană care a schimbat viziunea investitorilor asupra acestor ţări - susţine Clement Fuest:

"Nimeni n-a mai ţinut seama şi de riscul devalorizării. Interesul faţă de investiţii în zona euro a fost mare, dobânzile au scăzut, iar oamenii au reacţionat la micşoarea dobânzilor şi s-au îndatorat şi mai mult."

Dar aceste excese nu sunt specifice ţărilor din sudul continetului. În Olanda, cuantumul datoriilor private depăşeşte cu 250% nivelul veniturilor populaţiei. Mai nou, nici Germania nu pare scutită de pericolul bulei imobiliare căci multor nemţi li s-a părut mai interesant să-şi finanţeze locuinţele la dobânzi mici decât să pună bani deoparte.

Redistribuirea, inflaţia

Banca Centrală Europeană va mai menţine o vreme politica dobânzilor mici, a dat asigurări preşedintele BCE, Mario Draghi. Dacă inflaţia va depăşi dobânzile la depozite, specialiştii vor vorbi despre represiune financiară. Redistribuirea va fi în favoarea debitorilor.

Deoarece fiecare pachet de salvare duce la transformarea datoriilor private în datorii suverane, mai devreme sau mai târziu, ţările vor folosi arma preferată contra datoriilor: inflaţia.

În opinia lui Hanno Beck este o strategie nedreaptă şi nedemocratică fiindcă e "silenţioasă şi nu poţi vota pentru sau contra ei" şi care îi afectează "în primul rând pe cei cu venituri mici". Pentru achitarea datoriilor, ar trebui mărite impozitele - crede Beck: "Aceasta ar fi cea mai cinstită soluţie, dar e soluţia pe care politicienii o iubesc cel mai puţin."