1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Zona euro a mai câştigat o clipă pentru a-şi trage sufletul

Miniştrii de Finanţe ai zonei euro s-au târguit şi certat mai bine de 12 ore. La capătul întâlnirii au extras din joben un potpuriu de surse de finanţare pentru Grecia. Acest joc nu poate avea însă final fericit.

Miniştrii de Finanţe ai zonei euro, şefa Fondului Monetar Internaţional şi şeful Băncii Centrale Europene par să fi descoperit în ultima vreme o plăcere masochistă pentru şedinţe nocturne. Altfel nu se poate explica de ce au decis pentru a treia oară în decurs de numai trei săptămâni să se întâlnească în puterea nopţii la Bruxelles. Mai au ei de tratat la rece despre căi pragmatice de depăşire a crizei? Nu, fiindcă datele problemei nu s-au schimbat cu nimic în urma ultimelor trei reuniuni.

Datele problemei sunt clare. În bugetul Greciei s-a căscat până în anul 2016, pe fundalul dramaticei recesiuni, a imensei datorii publice şi a ritmului încetinit al reformelor, o gaură de aproximativ 30 de miliarde de euro. Acest deficit nu este acoperit în niciun fel de cele 230 de miliarde de euro aprobate până acum în cadrul umbrelelor europene de salvare. Dar banii aceştia trebuie scoşi din pământ din iarbă verde dacă se doreşte evitarea intrării Greciei în faliment. Reţetele şi instrumentele propuse şi răsverificate în ultimele săptămâni dau mereu acelaşi rezultat: Statele solvabile din zona euro trebuie să acorde Atenei bani mai mulţi simultan cu acceptarea unor riscuri sporite.

Disponibilitatea statelor creditoare de a şterge o parte din datoriile Greciei este socotită de mulţi experţi şi bancheri drept cea mai bună metodă de readucere a ţării pe linia de plutire. În Germania şi în alte state creditoare nu se găseşte însă o majoritate politică dispusă să renunţe la o parte din fondurile pe care Grecia le datorează. De aceea se mizează acum pe o recumpărare, de către Atena, a datoriilor, în regim de reeşalonare şi reducere a dobânzilor sau pe o rambursare benevolă a câştigurilor Băncii Centrale. Şi aceste complicate măsuri au ca rezultat ştergerea unei părţi a datoriilor, dar este un proces care se desfăşoară în rate. Costurile sunt suportate, bineînţeles, tot de contribuabilii din ţările zonei euro, dar procesul se desfăşoară tiptil şi în timp şi nu brutal şi dintr-o dată ca o ştergere a datoriilor.

În aceste împrejurări salvatorii de la Bruxelles ai monedei comunitare ar face bine să nu-i creadă proşti pe cetăţenii plătitori de taxe din ţările solvente ale zonei euro. Salvarea statului falimentar numit Grecia va presupune costuri uriaşe şi miniştrii de Finanţe ar cam face bine să spună lucrurilor pe nume, chiar dacă au reuşit acum, cu chiu cu vai, după o a treia întâlnire, să găsească o formulă de compromis. Este o iluzie să crezi că Grecia va fi în stare vreodată să-şi plătească fără ajutor dinafară dobânzile şi datoriile. Calendarul fixat pentru salvarea statului elen, dar mai bine zis pentru salvarea creditorilor care au cumpărat obligaţiuni emise de guvernul de la Atena, nu mai poate fi respectat. Comisia Europeană, FMI şi Banca Centrală Europeană au făcut calcule greşite. De partea cealaltă, Grecia a contribuit la întocmirea socotelii greşite prin reforme prea lente şi prin ezitări, astfel că, la această oră, economia ţării s-a diminuat cu aproape 25 la sută. Altfel spus, Grecia se află la pământ.

Cu toate acestea, datoriile Greciei cresc în continuare. Au crescut şi în ultimii doi ani şi jumătate, în ciuda tuturor măsurilor de salvare. De altfel, de creditele dotate cu multe miliarde, oferite de la Washington, din Bruxelles şi capitalele ţărilor din zona euro nu profită decât într-o mică măsură grecii înşişi. Nici nu apucă bine fondurile să ajungă la Atena că partea leului este deja virată către creditori, fie aceştia bănci private sau bănci centrale ale unor state. Din acest lanţ al slăbiciunilor nu există scăpare fără dureri şi costuri ridicate - nici măcar pentru creditori. Ştergerea datoriilor este obligatorie. De altfel este foarte posibil ca Grecia să aibă nevoie şi de o nouă monedă pentru a-şi reveni. Metoda "continuăm ca până acum", pe care mizează ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schäuble, nu mai funcţionează. Participanţii la reuniunea de la Bruxelles - miniştrii de Finanţe ai zonei euro, şefa FMI şi şeful BCE - s-au ales doar cu încă o noapte albă.

Preşedintele Băncii Centrale Europene, cancelarul german Angela Merkel şi alţi şefi de guvern europeni au promis vara trecută că vor menţine Grecia cu orice preţ în zona euro. Dar acest preţ este foarte ridicat şi scadenţa bate la uşă.