Ziua mondială a filosofiei și spectrul ”directivelor de partid” | Societate şi cultură | DW | 16.11.2017
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate şi cultură

Ziua mondială a filosofiei și spectrul ”directivelor de partid”

Generațiile care au trăit în comunism privesc spectacolul lumii cu uluire, nevenindu-le să creadă că la nivelul unor organisme învestite cu atât prestigiu se cultivă o gândire ostilă libertății.

Șefa UNESCO, Audrey Azoulay

Șefa UNESCO, Audrey Azoulay

UNESCO serbează joi, 16 noiembrie, ”Ziua mondială a filosofiei”. Directoarea generală a organizației, Audrey Azoulay, a adresat un mesaj în care a spus printre altele că filosofia este ”o manieră de a cultiva distanța critică față de gândirea reducționistă care instigă culturile diverse unele împotriva altora.” Iată o bună ocazie să ne amintim că luna trecută Statele Unite au părăsit organizația pe care o acuzaseră în repetate rânduri de poziții anti-israeliene. Ulterior, Israelul s-a retras la rândul său din această organizație, pe care a calificat-o drept ”un teatru absurd”.

Nu deschidem aici dosarul încărcat al deciziilor UNESCO privitoare la Israel, dorim să punem în evidență, de fapt, chiar incapacitatea de a cultiva distanța critică și ideologizarea profundă a deciziilor sale. S-a observat nu o dată că UNESCO a devenit de multe decenii motorul unui relativism pernicios care nivelează culturile în numele diversității. De fapt criticile, persistente, vin din direcții foarte diferite. I se reproșază, pe de o parte, că anihilează posibilitatea unei axiologii culturale, în numele unei perspective egalitare. Dar pe de altă parte i se impută complicitatea secretă cu capitalismul inegalitar, căci proiectează clivajele sociale și economice în plan cultural.

Dar, ca să rămânem la Ziua filosofiei, definiția oferită de directoarea generală UNESCO pare să confirme toate criticile. Căci iată ce spune din primele fraze: ”Conferința mondială a culturii umaniste organizată anul acesta în Belgia a fixat liniile directoare pentru învățământul disciplinelor umaniste. UNESCO se însărcinează să difuzeze această viziune și să propage noile practici care revoluționează această disciplină de câțiva ani în rândul tinerilor - inclusiv în afara școlii -, pe noile platforme media și maniera în care filosofii utilizează astăzi desenul, muzica și cultura vizuală.”

Faptul că UNESCO are ambiția de a trasa liniile directoare ale educației umaniste este nu doar nefiresc, dar și neliniștitor. Căci cultura umanistă nu poate cu adevărat exista decât în afara directivelor. Ca spațiu al libertății sau mai curând ca discurs care își dă singur regulile. Și, dacă astăzi, așa cum remarcă de câteva decenii bune o elită intelectuală conservatoare, cultura umanistă trece printr-o criză fără precedent, e și din cauza acestor directive ideologice.

 În fine, să spui pe de o parte că încurajezi gândirea critică, iar pe de alta că indici direcțiile de urmat este o contradicție inacceptabilă. Căci e ca și cum ai spune că stabilești de pe acum care sunt țintele de criticat și către ce ar trebui să-ți îndrepți adeziunea. Care este cultura bună și care este cultura rea. Nu mai vorbim de amestecul ilicit al muzicii și culturii vizuale, a căror asociere cu filosofia pare să fie oarecum greșit înțeleasă.

Ne întrebăm, firește, cum de-am ajuns aici. Generațiile care au trăit în comunism privesc spectacolul lumii cu o nesfârșită uluire și parcă nevenindu-le să creadă că la nivelul unor organisme mondiale învestite încă cu atât prestigiu se poate cultiva o gândire profund ostilă libertății, chiar dacă se îmbracă în discursul generos al păcii și toleranței. ”Filosofia, mai spune directoarea UNESCO, creează condițiile intelectuale ale schimbării, ale dezvoltării durabile și ale păcii”. Foștii noștri profesori de ”Socialism științific” (esticii știu de ce!) ar surâde ironic.