1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Ziua memoriei, sau pentru ce se bat israelienii

Înaintea celebrărilor consacrate aniversării a 60 de ani de la înfiinţarea statului evreu a avut loc miercuri pe muntele Herzl, ceremonia dedicată militarilor căzuţi în războaie şi victimelor terorismului.

default

Un aparat de zbor israelian: statul evreu dispune de una dintre cele mai performante aviaţii militare din lume

Vorbind familiilor acestora, premierul israelian Ehud Olmert s-a străduit să scoată în evidenţă diferenţa morală despărţindu-i pe apărătorii statului evreu de cei ce doresc să-l distrugă.

„Cere pacea şi caut-o”, le recomandă scrierile sfinte celor credincioşi. Pe muntele Herzl şeful guvernului de la Ierusalim a evocat acest mesaj biblic, transmis de înţelepţii evrei coreligionarilor lor. „Spre deosbire de inamicii noştri, pentru noi sacră e viaţa omului, nu moartea lui”, a spus în context primul ministru israelian. Vorbind copiilor, părinţilor şi soţilor celor ucişi ori mutilaţi în atentate teroriste, Olmert a mai spus textual: „între noi nu se găsesc „martiri” şi nici mame, care să-şi trimită cu bucurie copiii să se arunce în aer într-un autobuz înţesat de pasageri sau într-un magazin plin de cumpărători”.

În Israel, ziua memoriei, dedicată evocării celor ce şi-au pierdut viaţa în apărarea statului evreu, se marchează în fiecare an în ajunul săbătoririi zilei independenţei.

Înclinîndu-se în faţa rudelor celor peste 1600 de victime evreieşti ale diverselor campanii şi atacuri teroriste, primul ministru s-a arătat profund îndurerat de pierderile suferite, dar a ţinut totodată să declare că „Israelul va continua să lupte cu toată forţa împotriva terorismului”, ce-i ameninţă direct pe toţi cetăţenii statului evreu. „Noi toţi suntem ţinte ale teroriştilor”, a adăugat Olmert. Şeful executivului de la Ierusalim a precizat totodată că, spre deosebire de inamicii statului evreu, „noi nu negăm dreptul nici unui popor de a trăi în pace”.


În context, premierul israelian a declarat că au loc în prezent negocieri serioase cu partea palestiniană, „conflictul dintre cele două naţiuni nefiind câtuşi de puţin nesoluţionabil”. E „iminent să cădem de acord asupra marilor principii ale unei înţelegeri capabile să pună capăt litigiului”, a mai spus Olmert, adăugând că „există între vecinii Israelului şi lideri care, dorind pacea, au înţeles acest lucru şi s-au angajat în tratative cu statul evreu”.

„De cealaltă parte însă continuă să fie la lucru în regiune şi o alianţă diabolică a celor ce susţin axa terorii”, a precizat Olmert, făcând aluzie la ameninţarea nucleară iraniană – principalul pericol confruntând statul evreu modern. Premierul israelian le-a amintit compatrioţilor săi că însăşi existenţa lor depinde de voinţa şi de capacitatea lor de a se apăra, şi de a-şi apăra libertatea şi interesele vitale.

Astfel au stat lucrurile şi în trecut. Primul conflict armat s-a abătut asupra micului stat din Orientul Mijlociu în mai 1948, imediat după proclamarea independenţei sale, în temeiul unui vot al Naţiunilor Unite derulat în Adunarea Generală la 29 noiembrie 1947. Nu mai puţin de cinci armate arabe au atacat atunci proaspăt renăscutul stat evreu. Ele s-au văzut înfrânte de o populaţie prost înarmată, dar extrem de hotărâtă să nu se lase exterminată ori alungată dintr-o patrie regăsită după 2000 de ani.

A urmat un război cu Egiptul, în 1956, apoi cel de 6 zile, din iunie 67, războiul de Iom Kippur din 1973, câştigat de israelieni in extremis, precum şi confruntările din Liban, din anii 80 şi din 2006.

Peste 22 de mii de militari israelieni şi-au pierdut viaţa apărându-şi ţara în diversele războaie cu statele arabe vecine şi cu diverse mişcări extremiste. Nimeni nu ştie câte vieţi tinere vor mai fi oare curmate înainte ca străvechiul popor, care a dat lumii Biblia, să se poată bucura de pace.