Ziua limbii române în Basarabia

Anul acesta, însă, se pare că lucrurile au revenit la normal. Astăzi dimineaţă, pentru prima dată în cei 5 ani de când este preşedinte al Republicii Moldova, comunistul Vladimir Voronin a depus flori la monumentul domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt din centrul Chişinăului şi la busturile marilor scriitori români de pe Aleea Clasicilor.Se pare că pericolul reapariţiei monumentului lui Lenin în centrul Chişinăului, în locul actualei statui a domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt, a trecut. Vizitele întreprinse în ultima vreme prin Occident şi discuţiile frecvente cu preşedinţii Băsescu, Saakaşvili şi Iuşcenko i-au prins bine preşedintelui Voronin care pare să se fi debarasat definitiv de calitatea de servitor al Kremlinului. Deşi susţine în continuare că limba vorbită de basarabeni este moldoveneasca şi nu româna, în anul curent, de Ziua Limbii, el nu numai că n-a mai împiedicat, ca altă dată, desfăşurarea sărbătorii, ci dimpotrivă, a dispus restaurarea monumentului lui Ştefan cel Mare, iar astăzi dis-de-dimineaţă a depus o coroană de flori şi s-a închinat în faţa statuii marelui domnitor de la care, în 1989, a pornit valul de renaştere naţională în Basarabia.

În primii ani de după proclamarea independenţei, românii basarabeni sărbătoreau pe 31 august Limba Noastră cea Română. Pretinşii democraţi care au preluat puterea în Republica Moldova după destrămarea imperiului sovietic au exclus, însă, din denumire, încă în perioada primului preşedinte al Moldovei independente, Mircea Snegur, sintagma „cea Română”. Atunci nimeni nu a sesizat acest sacrilegiu, la fel cum nimeni nu a sesizat şi nu s-a opus proclamării, prin Constituţie, a limbii moldoveneşti ca limbă oficială în Republica Moldova. Pentru oamenii simpli din Basarabia ziua de 31 august va rămâne sărbătoarea limbii române care simbolizează victoria democraţiei şi a spiritului românesc asupra regimului sovietic de ocupaţie. Iată ce spun câţiva dintre ei: „Este un dublu sentiment: în primul rând o mândrie că acum 15 ani, totuşi, limba română a fost oficialuzată, iar în al doilea rând – un sentiment de tristeţe că după 15 ani limba română nu stă în capul mesei în Republica Moldova. Este o luptă de supravieţuire pentru limba română”. (...) „E şi firesc că o să sărbătorim limba naţională – Limba Română. Părinţii sunt profesori şi merg împreună la liceu cu elevii şi sărbătoresc”. (...) „Este o sărbătoare foarte frumoasă, binevenită”. (...) „Este o sărbătoare foarte importantă pentru toţi. Ar trebui să o sărbătorim împreună, fiindcă limba română este limba noastră. Pentru mine este o sărbătoare foarte mare...”.

Bineînţeles, majoritatea vorbitorilor de limbă rusă din Basarabia sunt de o altă părere. Pentru ei, 31 august 1989 este ziua capitulării culturii şi a propagandei ruseşti, eveniment care, spun ei, i-a făcut să se simtă străini şi fără drepturi. În realitate, lucrurile stau exact invers. Potrivit unui raport făcut ieri public de Academia de Ştiinţe a Moldovei, „vorbirea literară în Republica Moldova este în continuă degradare, ceea ce înseamnă o calamitate naţională de proporţii”. Academicianul Silviu Berejan a menţionat că limba română vorbită de basarabeni este puternic influenţată de limba rusă, iar în vocabularul majorităţii româneşti continuă să apară rusisme nocive. În opinia sa, intenţia actualei guvernări de a oficializa limba rusă va avea urmări catastrofale, iar propagarea bilingvismului va conduce la degradarea vorbirii şi la nimicirea prin absorbţie a culturii româneşti de către factorul rusesc. Dar cum s-a ajuns la o astfel de situaţie şi cine este vinovat? Vina este a intelectualilor, a celor care au cerut – pe bună dreptate – acum 15 ani, repunerea în drepturi a limbii române în Basarabia, lansând şi ideea unei sărbători probabil unice în lume. Incapacitatea lor de a fi dus până la capăt un proiect de emancipare naţională şi democratică trebuie invocată obligatoriu, atunci când reflectăm asupra cauzelor pentru care Moldova a ajuns pe mâna unor conducători afoni la valorile sacre ale poporului.