Ziua internaţională contra torturii

In discuţia care are loc în prezent pe plan internaţional despre tortură şi victimele ei este greşit ca lumea să fie împărţită în buni şi în răi. La 26 iunie 1987 a intrat în vigoare Convenţia internaţională contra torturii. Bilanţul celor 17 ani care au trecut de atunci este cît se poate de deprimant, căci în peste 130 de state tortura este la ordinea zilei şi Convenţia încălcată sistematic. Printre ţările vizate se numără Siria, Sudanul, Birmania şi totuşi încă şi Turcia .

In ultimele luni s-a constata că din păcate nu numai în statele în care eram obişnuiţi cu practicarea torturii ,ea este la ordinea zilei. Scandalul provocat de maltratările din închisoarea Abu Ghraib din Bagdad este dovada faptului că ele nu sunt doar cazuri izolate ale unor militari americani, care au acţionat doar pe cont propriu. Iată că din păcate se poate vorbi de metode sistematice de care se fac răspunzătoare chiar şi cele mai înalte instanţe. Implicările în scandalul cazurilor de tortură din Irak nu au fost pe deplin elucidate,dar între timp se cunosc practicile folosite şi în Guatanamo-Bay şi în alte închisori militare.

Occidentul nu pare a se nelinişti prea tare. In loc ca cei vizaţi să fie criticaţi şi traşi la răspundere suportînd consecinţele de rigoare, se stă de vorbă cu ei şi sediscută despe cum poate fi instaurată în Orientul apropiat democraţia, libertatea şi respectarea drepturilor omului. Nu se ia în consideraţie că astfel de idei şi aşa greu de acceptat în regiune au efect de bumerang dacă cei care le propagă sunt primii care le încalcă. In aceste condiţii nu trebuie comparat mereu ce se petrece sub dictaturi obscure cu ceea ce se întîmplă sub regimuri democratice. Mai ales cînd este vorba despre ţări creştine şi ţări musulmane. Nu religia este rădăcina răului, ci corupţia şi slăbiciunile oamenilor,care există pretutindeni,atît în lumea creştină cît şi în cea musulmană. De comparat este doar modul în care fiecare rezolvă această problemă. In astfel de condiţii trebuie recunoscute meritele Turciei care depune eforturi susţinute pentru a se renunţa la practicarea torturii în închisorile ei. In schimb ceea ce se petrece în unele democraţiile occidentale lasă mult de dorit. Ele dispun de toate instrumentele de control necesare, ca parlamente libere, presă liberă şi justiţie independentă, dar rezolvarea unui caz ca cel din închisoarea Abu Ghraib durează prea mult şi multe lucruri sunt trecute sub tăcere. Tortura nu rămîne o practică limitată strict doar la unele ţări. Se poate discuta şi despre justificarea ei în anumite condiţii, în scopul apărării celor nevinovaţi. Un fapt este cert oricare argumente s-ar aduce. Există din 1987 o Convenţie internaţională care interzice practicarea torturii. Unica soluţie este aceea ca ea să fie respectată cu stricteţe de toată lumea.