Ziua internaţională a asigurării menţinerii păcii

Sierra Leone, Timorul de Est, Haiti: numele acestea înseamnă război civil, violenţă, anarhie. Numărul focarelor de criză nu scade şi, acolo unde ordinea statală se spulberă, sunt chemate să intervină Naţiunile Unite. În prezent au loc intervenţii pentru menţinerea sau restabilirea păcii în 15 zone fierbinţi de pe glob. La aceste misiuni participă aproape 100 de state cu 51.000 de soldaţi şi poliţişti şi cu 2000 de reprezentanţi ai forţelor civile. ”Căştile albastre” însumează astfel cifra cea mai mare de după 1995.

Pe primele 10 locuri ale listei statelor ce trimit trupe şi personal civil în aceste misiuni nu se află nici o ţară din Europa şi din America de Nord. Ele sunt ocupate de Bangladesh, Pakistan, Nigeria, India, Ghana, Nepal, Uruguay, Iordania, Kenya şi Etiopia. Toate ţările Uniunii Europene împreună contribuie cu numai 10 % din importantul contingent. Cît priveşte Statele Unite, acestea sunt foarte rezervate cînd trebuie să trimită trupe sub altă comandă decît cea proprie. La misiunile ONU, americanii sunt prezenţi cu numai un procent din totalul personalului militar şi civil.

Bugetul pe anul în curs este de 2,82 de miliarde de dolari. Urmează acum să fie trimise trupe de intervenţie pentru pace în Burundi şi Sudan. Pentru a putea asigura aceste două noi misiuni, precum şi pe ultima în Haiti şi extinderea celei din Cote d’Ivoire, este necesar, după aprecierea secretarului general Kofi Annan, un supliment de un miliard.

Cele mai mari sume pentru misiunile de pace ale ONU au fost acordate în anul 1993, mai ales datorită intervenţiilor din fosta Jugoslavie şi din Somalia. Ele s-au ridicat la 3,6 miliarde de dolari. Ţările membre au tot mai mari reţineri, cînd este vorba să-şi îndeplinească obligaţiile financiare – Statele Unite în mai mult decît toate celelalte. Aşa se explică faptul că acum în bugetul Naţiunilor Unite există un minus extrem de mare.

Naţiunile Unite tind tot mai mult să transfere anumite centre de criză sub autoritatea alianţelor regionale, cum ar fi NATO. În Kosovo, de exemplu, unde administraţia civilă se află sub control ONU, prezenţa militară este pusă sub comandă NATO. Între timp se străduieşte şi Uniunea Europeană să se angajeze mai activ în asigurarea menţinerii păcii, de pildă în Bosnia. Aici europenii conduc deja trupele de poliţie şi vor prelua curînd şi comanda trupelor internaţionale SFOR.

În ultimii ani, s-a cerut mai intens introducerea unui aşa-zis ”mandat robust”. Acesta prevede ca soldaţii ”căştilor albastre” să poată face uz de arme nu numai pentru propria apărare, ci şi pentru protecţia populaţiei civile. Un astfel de mandat au în prezent numai 6 misiuni: cele din Congo, Sierra Leone, Liberia, Cote d’Ivoire, din Kosovo şi Timorul de Est.