1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Zece paşi către UE

Ansari Pouyeh / cş3 ianuarie 2013

Ce criterii trebuie să îndeplinească şi ce procese trebuie să parcurgă un stat candidat pentru a deveni efectiv membru al comunităţii europene? Un proces de durată, în care primii paşi sunt şi cei mai importanţi.

https://p.dw.com/p/174aX
Imagine: DW/R. Bosen

O primă condiţie este apartenenţa la Europa; căci numai o ţară europeană poate candida la admiterea în Uniune. Apoi: fiecare candidat trebuie să îndeplinească aşa numitele criterii de la Copenhaga, convenite în 1993 în capitala daneză pentru a stabili clar principiile extinderii către Est a Uniunii Europene:

· stabilitatea instituţiilor statului, pentru a garanta democraţia, statul de drept, drepturile omului şi protecţia minorităţilor;

· o economie de piaţă funcţională şi adaptată la condiţiile de presiune concurenţială ale economiei comunitare;

· capacitatea de a prelua responsabilităţile de stat comunitar, între care respectarea obiectivelor politice şi de uniune economică şi monetară, precum şi abilitatea administrativă de a aplica aquis-ul comunitar.

Îndeplinirea acestor condiţii deschide calea spre integrarea în Uniunea Europeană. În principiu, procesul admiterii include zece paşi.

Pasul 1: Guvernul ţării candidate adresează Consiliului Uniunii Europene o cerere de aderare.

Pasul 2: Consiliul European consultă Comisia Europeană şi decide respingerea sau verificarea candidaturii.

Pasul 3: Comisia Europeană consiliază potenţialul candidat cu privire la legislaţia UE şi a modului în care aceasta trebuie preluată; de asemenea, identifică dosarele problematice ale candidatului. Există 34 de capitole la care se impune armonizarea cu normele europene.

Pasul 4: Comisia Europeană înaintează Consiliului European rapoartele de progres şi decide, în cazul unor evoluţii pozitive, demararea negocierilor de aderare.

Pasul 5: La o conferinţă extraordinară dedicată aderării, statele membre şi candidatul dezbat fiecare punct de negociere în parte şi, la nevoie, decid capitolele de pre-aderare ce rămâne deschise.

Pasul 6: Se semnează, de către delegaţia de negociatori compusă din oficiali ai Comisiei Europeană şi ai Consiliul UE precum şi din reprezentanţi ai ţării candidate, proiectul documentului ce va consfinţi admiterea.

Pasul 7: Comisia Europeană prezintă Consiliului UE şi Parlamentului comunitar o recomandare neobligatorie. Raportul de monitorizare include referiri la situaţia candidatului şi la şansele acestuia de a corespunde normelor de aderare.

Pasul 8: Parlamentul European supune votului documentele de aderare.

Pasul 9: Consiliul European semnează tratatul de aderare.

Pasul 10: Ţările membre UE şi statul candidat retifică tratatul de aderare.

Progresele candidaţilor se măsoară în baza unor anumite criterii bine determinate. Acestea acoperă teme de la libera circulaţie a mărfurilor până la norme juridice, trecând prin libertatea media sau agricultură, toate trebuind aduse la standardele valabile în Uniunea Europeană. Aspiranţii la statutul de membru al Uniunii au de regulă numeroase puncte în care trebuie să îşi modifice propria legislaţie pentru a se alinia aquis-ului comunitar.