1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Zece ani de la criza financiară asiatică

Data de 2 iulie 1997 a fost o zi nefastă pentru Thailanda, prăbuşirea bursei începând în acea zi.

Multe din ţările asiatice nu şi-au revenit nici astăzi de pe urma crizei din 1997

Multe din ţările asiatice nu şi-au revenit nici astăzi de pe urma crizei din 1997

Banca Centrală thailandeză liberalizase cursul monedei naţionale, baht – care până atunci fusese puternic cuplată de cursul dolarului. Ca reacţie imediată, valoarea monedei naţionale thailandeze a pierdut în scurt timp o mare parte din puterea ei economică.

Prăbuşirea burselor asiatice din 1997 nu s-a produs pe neaşteptate. Deja cu câteva săptămâni înaintea liberalizării cursului monedei naţionale thailandeze, bath, speculanţi internaţionali luaseră cu asalt bursele asiatice, atacuri pe care Banca Centrală Thailandeză nu a reuşit să le controleze, cu toate că a pulverizat în acest scop aproape toate rezervele naţionale de devize – peste 38 de miliarde de dolari.

Dezastrul care a urmat prin cădera burselor asiatice a atras după sine o criză financiară care a afectat nu numai Thailanda ci toată Asia de sud-est.

De atunci au trecut 10 ani, iar o conferinţă internaţională care a avut loc la Bangkok a dezbătut problemele cu care se confruntă şi astăzi Asia de sud-est. Ţările afectate de criză admit că multe din dificultăţile de atunci au fost provocate de deficitara politică monetară internă. Însă prăbuşirea burselor asiatice are cauze multiple, băncile oferind credite la întâmplare, iar investitorii externi considerând Asia ca fiind o „mină de aur”. Ţările puternic industrializate au dorit să profite de noile şanse ale deschiderii către vest a Asiei şi au plasat necontrolat capiataluri uriaşe pe piaţa din Extremul Orient.

Deosebit de puternic afectate au fost – pe lângă Thailanda – şi Indonezia, Filipine şi Coreea de Sud, aceasta din urmă revenindu-şi repede. Celelalte state din sud-estul Asiei se luptă însă de ani de zile pentru a depăşi criza economică şi financiară declanşată în 1997.

Astăzi, economia din regiune se află din nou în expansiune, dar corupţia, prăpastia din ce în ce mai largă dintre săraci şi bogaţi şi instabilitatea politică ameninţă în continuare dezvoltarea economică.

Ca garant al stabilităţii este astăzi privită China, spune Stephany Griffith-Jones, din partea „Institutes of development studies” al universităţii din Sussex: „China este un stâlp al stabilităţii. O întrebare interesantă este, dacă China va liberaliza cursul Yuanului – aşa cum doresc Statele Unite – sau va continua politica monetară de până acum, care este foarte prudentă şi care s-a dovedit a fi până astăzi şi corectă. China nu a fost afectată de criza asiatică din 1997 şi a servit drept ancoră, ajutând astfel la rezolvarea parţială a problemelor. Cred că China face o treabă foarte bună, chiar dacă are un sistem bancar slab.”

Piaţa financiară trebuie mult îmbunătăţită în Asia, dar statele din sud-estul continentului au învăţat să nu se mai bazeze pe credite luate la nimereală de la orişicine.

„Ţările din regiune au înţeles că trebuie să coopereze. Înainte de criza din 1997, statele asiatice nu colaborau de loc pe piaţa financiară. De aceea, după depăşirea crizei economice a fost fondată iniţiativa „Asean plus drei”, care cuprinde ţările Asiei de sud-est, China, Japonia şi Coreea de Sud şi care susţine cooperarea financiară”, a precizat Chalongphob, din partea institulului „Thailand Development Reaserch”.

Experţii sunt cu toţii de acord că, dacă Asia doreşte să evite o repetare a evenimentelor din 1997, atunci continentul are nevoie de cooperare regională, stabilitate pe pieţele financiare şi mai multă transparenţă în politica monetară.

  • Data 02.07.2007
  • Autoare/Autor Nicola Glass/ Maria Pascu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/BAwA
  • Data 02.07.2007
  • Autoare/Autor Nicola Glass/ Maria Pascu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/BAwA