1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Zarvă mare: imaginea României

Cum se poate ameliora imaginea externă a României? Destul de simplu. Cu opere de artă autentică. Şi cu artişti români adevăraţi.

default

Când artele şi artiştii îşi dau mâna se pot muta mulţi munţi din loc. Portretul lui George Enescu, "văzut" de Corneliu Baba.

N-au trecut decât doi de ani când unii "oameni de bine" şi „patrioţi” de serviciu s-au folosit de o expoziţie la New York şi de o plastică înfăţişând, între multe altele, o crupă rozalie de ponei, ştampilată cu o zvastică, spre a lovi cu sete în Institutul Cultural Român.

S-a afirmat atunci că, sub conducerea lui H.R. Patapievici, institutul ar provoca pasămite "prejudicii" imaginii externe a României. Ţinta principală şi finală a palmelor distribuite atunci fusese, ca în alte ocazii similare, chiar şeful statului, Patapievici fiind condamnat cu mult tam-tam în prezumtiva lui calitate de „om al lui Băsescu”.

La finele săptămânii trecute am asistat la o amplă manifestare culturală românească în Olanda. Organizată de Institutul Cultural Român, în cooperare cu două primării şi cu fundaţia olandeză De Kopermolen, manifestarea s-a intitulat, printr-un acronim cu mult substrat, " Zarva", titlu trimiţând, între altele, atât la ' zilele artei româneşti', cât şi la oraşele olandeze Vaals şi Valkenburg în care au avut loc.

Un public pestriţ, alcătuit din locuitorii unei regiuni vesteuropene tipice, ai unei veritabile "Europe profunde", situate la frontiera Olandei, Germaniei şi Belgiei, s-a adunat duminică într-o mică biserică luterană dezafectată din oraşul Vaals.

Pe pereţii micului lăcaş de cult construit circular, inscripţii în gotică recomandau credincioşilor să dea ascultare îndemnurilor sfântului Pavel şi să se sinchisească mai puţin de fapte, decât de credinţă.

Atâta doar că, de-abia sosiţi din cele 'trei' zări ale acestei euro-regiuni germano-olandezo-belgiene, spectatorii concertului care a urmat au asistat nu doar la o zarvă mare, ci la fapte estetice în parte grandioase.

În mijlocul unei superbe expoziţii de artă plastică, cu picturi, sculpturi, desene şi colaje româneşti, - nu puţine remarcabile - un grup la fel de multicultural de muzicieni ca şi auditoriul său a oferit publicului un senzaţional concert de muzică de cameră contemporană.

În centrul acestei fieste muzicale s-au aflat cvartetul violonistului, compozitorului şi dirijorului olandez Marijn Simmons, cu pianista Karina Şabac, originară din România şi cu polonezul Mateusz Kwiatkowski la violoncel, precum şi pianista, desenatoarea şi pictoriţa Lena Vieru Conta.

Talentata fiică a celebrului Anatol Vieru, ale cărui compoziţii au figurat de asemenea în programul de concerte al celor cinci zile ale „Zarvei”, şi-a entuziasmat publicul cu o interpretare pasionată şi pasionantă a misteriosului Scriabin.

Printre compozitorii prezentaţi cu maxim profesionalism de către interpreţi s-au numărat Enescu, Bela Bartok precum şi Marijn Simons.

Dacă n-ar fi fost decât atât şi ar fi fost destul. Dar, surpriză dintre cele mai plăcute, manifestarea de artă românească din Olanda a inclus şi prezentarea operelor unor importanţi artişti români.

Printre ei s-au distins sculptorii Mihail Gavril şi Dinu Rădulescu, profesoara Paraschiva Galuşcă, Lena Vieru Conta şi, last but not least, pictorul Emil Ciocoiu, un artist plastic de mult consacrat în occident.

La finele masiv aplaudatului concert duminical din mica biserică din Vaals, n-am mai avut nici o îndoială. E clar că se lasă lesne muta munţi mari din loc când artele şi artiştii îşi dau mâna. Am văzut la Vaals, mişcaţi adânc de catarsis şi desfătare estetică, olandezi, belgieni, germani, români, maghiari şi evrei. Oamenii se înfrăţiseră.

La antipodul unor astfel de evenimente se iveşte frisonul naţionalist, cel care muşcă, dar, în cazul cel mai bun, nu mişcă nimic. În cel rău, otrăveşte ospăţul regal al artei şi culturii româneşti.

Încât, dacă zarva mare şi spumele la gură pe care le datorăm "patrioţilor" de serviciu calcă în picioare faima naţiunii, iar BNR îşi permite să şifoneze prestigiul României cu o monedă înfăţişând chipul unui cleric şi politician anti-semit, Institutul Cultural Român tace şi face. Şi adună fapte. Multe şi bune.

În virtutea lor, ICR a devenit cu certitudine un mai bun ambasador al ţării decât mulţi diplomaţi profesionişti.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Ovidiu Suciu