Yasser Arafat a împlinit 75 de ani

Dar, momentele culminante ale carierei lui Arafat aveau să vină mai târziu, între acestea numărându-se câştigarea premiului Nobel pentru pace, împreună cu Itzhak Rabin şi cu Shimon Perez , în 1993, şi victoria detaşată în alegerile prezidenţiale, organizate în 1996 în teritoriile palestiniene. De atunci însă, Arafat nu a mai reuşit să joace un rol activ în procesul de pace din Orientul Apropiat, nu a fost în stare să stăvilească terorismul practicat de organizaţii cum ar fi Hamas-ul, iar corupţia şi haosul ce domnesc în sânul administraţiei sale îl fac pe Arafat din ce în ce mai nepopular în rândul palestinienilor. Astăzi, la împlinirea vârstei de 75 de ani, Yasser Arafat este izolat din punct de vedere politic.

”Cu sângele şi sufletul nostru te vom mântui”, scanda recent un grup numeros adunat în faţa Cartierului General al lui Arafat din Ramallah. Liderul palestinian arăta semnul victoriei, radia şi savura momentul. În fine, gărzile de corp i-au făcut drum prin mulţime şi au dispărut împreună cu preşedintele în interiorul clădirii. Totuşi, în opinia jurnalistului israelian Danny Rubinstein, entuziasmul cu care palestinienii îl salută pe Arafat nu poate ascunde situaţia dramatică în care acesta se află. Rubinstein ştie ce spune câtă vreme este unul din oamenii care îl cunosc cel mai bine pe arafat. Ziaristul israelian a explicat: ”Arafat este captiv însediul său. Pe vremuri, el călătorea săptămânal în întreaga lume, dar acum nu mai poate pleca nicăieri. Arafat se află în cea mai dificilă situaţie din întreaga sa carieră politică. Asistăm la declin, era sa de lider se apropie de sfârşit.”

În cadrul campaniei anti-teroriste, armata israeliană a contribuit la dezagregarea administraţiei lui Arafat. Din cauza vidului de putere, haosul şi violenţele se răspândesc din ce în ce mai mult în teritoriile palestiniene.

Totul a început în 1993, pe peluza din faţa casei Albe din Washington. Premierul israelian de atunci, Itzhak Rabin declara:"A curs prea mult sânge, au curs prea multe lacrimi. Ajunge." Imediat după aceea, Arafat s-a întors din exil. În primul său discurs rostit la Gaza, el şi-a expus planurile de viitor afirmând: ” De aici voi pleca la Nablus, la Djenin şi în final la Ierusalim." Arafat era deja perceput de multă vreme ca personificare a poporului palestinian, care luptă pentru crearea unui stat propriu, alături de Israel. Arafat declara atunci:"Poporul nostru a demonstrat că merită să trăiască. El îşi merită libertatea, independenţa şi are dreptul la o patrie."

Acum, Arafat pare înţepenit, incapabil să depăşească situaţia în care se află. Năframa tipică pe care o poartă, uniforma, pistolul de la brâu şi barba rară, toate acestea sunt în ordine, la fel ca întotdeauna. Danny Rubinstein a povestit cât de importantă este pentru Arafat această recuzită: "În urmă cu un deceniu, avionul lui Arafat a rămas fără carburant deasupra deşertului libian. Piloţii i-au spus că trebuie să aterizeze forţat. Ştiţi ce a făcut Arafat mai întâi? S-a schimbat, fiindcă se afla în cămaşă de noapte, spunându-şi: nu se poate ca trupul meu neînsufleţit să fie găsit în pijama. Aşa că şi-a îmbrăcat uniforma, şi-a aşezat năframa şi şi-a pus toate decoraţiile pe piept. Arafat pune mare preţ pe simboluri, în care crede de altfel, iar anturajul său îl şi încurajează în această direcţie. Arafat este simbolul."

Itzhac Rabin, Shimon Perez şi Yasser Arafat au primit premiul Nobel pentru pace, însă procesul de pace a eşuat. În ciuda intenselor negocieri, coloniile evreieşti din teritoriile palestiniene au crescut necontenit. De cealaltă parte, Arafat nu le-a cerut niciodată palestinienilor să caute pacea în relaţiile cu israelienii; dimpotrivă, mass media palestiniană a incitat continuu la ură. În plus, Arafat nu a sprijinit crearea structurilor democratice, preferând să accepte tacit corupţia.

Cu toate acestea însă, Yasser Arafat a fost şi este în ochii poporului său simbolul luptei pentru libertate. Posibilitatea înlăturării sale li se pare palestinienilor de neînchipuit.Simultan însă, numărul celor care îi cer să renunţe parţial la prerogative se înmulţeşte. Nimeni nu poate astăzi şti cum vor evolua lucrurile.