Vremuri rele pentru vecinii Rusiei

Kremlinologii, alcătuind în epoca războiului rece şi a totalitarismului sovietic crema politologilor occidentali, au revenit în ultima vreme în atenţia generală. Ceea ce nu este de mirare, data fiind reşuta în autoritarism a Rusiei lui Putin.

Din pricina ei şi a degradării incipientei democraţii ruseşti postcomuniste, în ecuaţia politică globală marea necunoscută a devenit din nou viitorul Rusiei şi în special a actualului ei preşedinte. Ce semnificaţie are, în acest context, numirea, în funcţia de premier, a lui Victor Zubkov?

Victor, cine? Avansarea cvasinecunoscutului Zubkov în olimpul vieţii politice ruseşti i-a uluit pe mulţi. Ştiut fiind că nu se găseşte mai nici un observator care să creadă că, după expirarea mandatului său, Putin se va retrage la vila sa din Soci spre a-şi scrie memoriile, ori va dispărea în ceaţă, activitatea predilectă a Kremlinologilor se concentrează de la o vreme asupra zaţului din ceaşca de cafea a preşedintelui. Şi a noului său premier.

Noua distracţie a politologilor i se datorează chiar şefului executivului rus. Recent, Putin a alimentat speculaţiile privind ambiţiile sale viitoare, permiţînd unui post de radio să relateze că le-ar fi mărturisit în cerc intim unor ziarişti, că are de gînd să candideze din nou la funcţia supremă. Şi-anume în anul 2012.

Spre deosebire de constituţia americană, cea rusească permite teoretic revenirea la putere a unui preşedinte care, după ce a şi-a încheiat două mandate consecutive, se retrage timp de 4 ani de la şefia statului.

Zvonurile privind această prezumtivă intenţie a lui Putin s-au înteţit şi datorită şefului consiliului federativ, Serghei Mironov. Demnitarul rus s-a declarat convins, că „Putin îşi va depune din nou candidatura pentru preşedinţie în 2012”.

De aici n-a mai trebuit prea mult ca să se tragă concluziile fireşti. Potrivit uneia dintre ele, numirea lui Zubkov constituie un prim pas pe calea creării unei marionate prezidenţiale, menite să ocupe fotoliul vacant al actualului şef al statului servindu-i drept locţiitor convenabil pe timpul vremelnicei sale absenţe.

Zubkov însuşi s-a grăbit să confirme bănuiala, că e pe cale să fie folosit ca om de tranziţie. Noul şef al guvernului a susţinut nu doar că va schimba structura cabinetului său, ci şi că nu-şi va refuza candidatura proprie la funcţia supremă, "dacă" (munca lui în calitate de premier) "va suscita satisfacţie".

Satisfacţia cui anume va trebui s-o işte şi s-o întreţină Zubkov, nu e greu de ghicit. Pe moment, sondajele de opinie indică limpede, că populaţia rusă va da curs oricărei propuneri pentru preşedinţie ar înainta Putin. Care-şi va avansa recomandarea în decembrie, după alegerile pentru dumă.

Cu maxim interes se urmăresc în prezent reacţia şi soarta politică a celorlalţi aproximativ 4 candidaţi cu oarecari şanse teoretice de a-i succeda actualului lider de la Kremlin. Dezamăgiţi de numirea lui Zubkov sunt în special cei doi vicepremieri, despre care se afirma că ocupă cele mai bune poziţii spre a-l înlocui pe Valdimir Putin. E vorba de fostul ministru al apărării, Serghei Ivanov, precum şi de Dimitri Medvedev.

Multe pronosticuri vor depinde de funcţiile rezervate celor doi în cabinetul lui Zubkov, respectiv de posibila lor marginalizare sau chiar eliminare din guvern.

Esenţială va fi şi poziţia pe care o va ocupa actualul lider de la Kremlin după alegerea viitorului şef al statului. Conform unor speculaţii intense, Putin va prelua preşedinţia unui viitor megaconcern energetic, un gigant care să controleze nu doar resursele de petrol, gaze şi cărbune, ci şi pe cele nucleare ale Rusiei.

Diverse riscă să nu se schimbe multă vreme. Alunecarea Rusiei postsovietice pe calea resovietizării totale, inaugurate de o administraţie Putin bazîndu-se pe elita kaghebistă comunistă şi postcomunistă va continua, de pildă, fără hiat. Vin vremuri şi mai rele deci, pentru vecinii Rusiei. Vremuri optime, în schimb, pentru breasla kremlinologilor.