1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

Vremuri de prosperitate pentru industria armelor

Nu e neapărat nevoie de un studiu anual pentru a observa o tendinţă. Dar studiul vine să confirme şi să detalieze evidenţa: comerţul cu arme este una dintre cele mai profitabile afaceri ale momentului.

default

Pistoale-mitralieră de tip MP5, de fabricaţie germană

În contabilitatea firmelor care se ocupă cu producţia şi plasarea armamentului, cifrele strălucesc şi ignoră criza în care se zbate cea mai mare parte a planetei.

Între 2007 şi 2011, cifra de afaceri în lumea comercianţilor de arme a crescut cu 24 de procente, după cum reiese din raportul publicat luni de institutul de cercetare a păcii, SIPRI, din Stockholm. Germania stă deasupra de această medie, cu un plus de 34% acumulat în perioada vizată.

De fapt, Germania ocupă, în prezent, poziţia a treia în lume, interesul pentru tehnologia militară germană (în special submarine şi tancuri) fiind devansat doar de cel pentru ofertele Statelor Unite şi Rusiei. Principalii beneficiari ai exporturilor federale sunt partenerii europeni - dar şi naţiuni din Asia şi bazinul Oceanului Pacific.

Conform unui bilanţ estimativ emis de Naţiunile Unite, de la începutul, în urmă cu un an, al protestelor din Siria au fost înregistrate circa 8000 de victime. O bună parte dintre acestea au suferit de pe urma arsenalului pus Damascului la dispoziţie de către Rusia. Regimul al-Assad şi-a procurat de la Moscova mai bine de trei sferturi din întreaga tehnică militară achiziţionată în ultimii cinci ani, restul venind din Belarus (17%) şi Iran (5%).

Ignorând apelurile comunităţii internaţionale, cele trei state au permis Siriei o creştere a importurilor de arme cu 580 la sută. Potrivit argumentului Moscovei - care nu doar că s-a opus unui embargou internaţional dar a şi suplimentat stocul de arme livrate sirienilor -, Damascul ar avea nevoie să facă faţă "ameninţărilor externe". În realitate, tancurile, avioanele de luptă şi rachetele ruseşti importate de sirieni sunt îndreptate împotriva unor inamici interni ai regimului. "Chiar şi sistemele de radar sunt folosite pentru a supraveghea mişcările demonstranţilor", explică Pieter Wezeman, expert în Orientul Mijlociu la SIPRI.

În urmă cu un an, Rusia susţinea rezoluţia ONU referitoare la interdicţia de survol a Libiei; NATO a interpretat într-o notă mult mai largă acel document, intervenind aerian în beneficiul adversarilor regimului Gaddafi (un regim care dispunea, la acea dată, de arme pe care şi le procurase din Marea Britanie şi Franţa). Un asemenea scenariu pare Moscova a dori să evite, de data aceasta, comentează Wezeman.

Primăvara arabă a demonstrat că armele livrate unor guverne cândva partenere se pot oricând întoarce împotriva civililor din respectivele ţări. Libia a fost un exemplu elocvent, anterior se văzuse asta şi în Bahrein, în Egipt sau Tunisia.

Dar experienţele trăite nu sunt în măsură să schimbe mersul lucrurilor. Egiptul, se arată în raportul SIPRI, primeşte pe mai departe tehnică militară - 125 de tancuri americane M-1A1 se află pe lista de cumpărături a regimului de la Cairo; aceasta, după ce printre tancurile scoase în Piaţa Tahrir, în primăvara trecută, s-au aflat şi maşini de război fabricate în Germania.

În Algeria şi Arabia Saudită nu a izbucnit, încă, revolta populară; dar guvernele de acolo continuă să fie alimentate cu arme. La Alger se achiziţionează tehnologie germană, de exemplu. Iar Arabia Saudită a semnat recent cel mai mare contract din ultimii doi ani, remarcă SIPRI: 84 de avioane de luptă noi şi 70 modernizate pentru care şeicii plătesc Statelor Unite 29 de miliarde de dolari; raportul nu include referiri la posibilul transfer a peste 200 de tancuri Leopard-2, semnat în secret de autorităţile de la Berlin vara trecută şi care, odată dezvăluit, a încins spiritele în spaţiul public federal.

Din nefericire, este de părere Mark Bromley, de la departamentul care se ocupă de analiza exporturilor de armament în cadrul SIPRI, legislaţia europeană impune, la tranzacţiile militare, obţinerea de informaţii despre scopul utilizării arsenalului achiziţionat. "Uniunea Europeană nu se întreabă la ce ar putea fi folosit. Germania este parcă mai prudentă decât partenerii săi", adaugă Bromley, mai ales atunci când e vorba despre Orientul Mijlociu: "În gândirea germană se strecoară mereu o întrebare legată de implicaţiile pentru Israel ale unui eventual export".

Posibil, spun unii analişti, că de aici şi acordul comercial militar cu Arabia Saudită: o înarmare având ca scop menţinerea în şah a celui mai periculos duşman al statului evreu, Iranul.

Dar, conchide Pieter Wezeman, "când livrezi arme unui dictator, acesta va crede, cu siguranţă, că îl priveşti cu ochi buni".

Campionul mondial al importurilor de arme, relevă raportul SIPRI, este India, urmată de Coreea de Sud şi Pakistan, China şi Singapore. China a scăzut substanţial volumul importurilor, în schimb a devenit unul dintre actorii foarte activi în materie de exporturi.

În topul celor mai mari 100 de concerne de profil, 73 sunt din Statele Unite, liderii absoluţi fiind americanii de la Lockhead Martin şi britanicii de la BAE Systems. Firma germană cea mai performantă în domeniu este Rheinmetall.