Vox populi

Rezervele manifestate în Germania faţă de diversele forme ale democraţiei directe se datorează unor nefaste experienţe istorice. Umbra acestora pare a se proiecta şi asupra rezervelor pe care le au creştin-democraţii faţă de înscrierea temei în agenda negocierilor. Aceasta deşi de 60 de ani, în Legea Fundamentală a Republicii Federale stă scris că puterea statului se află în mîinile poporului atrage atenţia DIE TAGESZEITUNG.

Ziarul menţionează că în pofida acestei stipulări oficiale, politicienii nu au încredere în popor, care în anumite împrejurări ar comite erori grave. Ceea ce este posibil dar nu se întîmplă. Fiindcă cetăţenii au demonstrat deja în repetate rînduri, prin referendumurile organizate la nivel comunal sau de land, că sunt mai isteţi şi mai pricepuţi decît cred politicienii. Este însă cît se poate de limpede că un plebiscit se poate solda cu rezultate nedorite de clasa politică, ceea ce nu poate fi un argument împotriva democraţiei directe. Or, conchide comentatorul, referendumul repolitizează republica.

Şi nu numai atît ci face imposibilă evitarea unui plebiscit atunci cînd în cauză se află subiecte vitale cum ar fi, scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, integrarea europeană, centralismul european sau primirea Turciei în UE.

DER TAGESPIEGEL face o disociere între temele de importanţă locală şi cele mult mai complexe, naţionale şi supranaţionale. Cine vrea să implementeze referendumul să înceapă cu situaţiile concrete, bunăoară alimentarea cu energie electrică şi costurile acesteia. Cît despre chestiunile europene, acestea sunt într-atît de complicate încît este preferabil să fie lăsate pe seama experţilor, conchide ziarul berlinez.

Referendumurile eşuate din Franţa şi Olanda privind Constituţia Europeană au demonstrat că temele europene pot deveni mai lesne decît cele naţionale, prizonierele unor polemici şi ale unei false informări, atrage atenţia BADISCHE ZEITUNG.

In momentul în care ideea unei democraţii participative, directe se concretizează, ea îşi dezvăluie şi carenţele, deoarece numărul temelor politice la care se poate răspunde printr-un simplu DA sau NU este foarte restrîns. Chiar dacă într-o democraţie majoritatea este cea care decide, şi opinia minorităţii trebuie luată în considerare avertizează FRANKFURTER RUNDSCHAU. De altfel, este mai mult decît îndoielnic că referendumul ar putea fi un antidot la dezinteresul populaţiei faţă de politică.

RHEIN-ZEITUNG se concentrează asupra disensiunilor pe care le generează tema referendumului la masa negocierilor de coaliţie, în timp ce PFORZHEIMER ZEITUNG regretă că la puţină vreme după ce părea că partenerii de negocieri au în sfîrşit pe tapet o temă majoră, creştin-democraţii au dat de înţeles că preferă să lase lucrurile aşa cum sunt. Oare de ce? Nu cumva din teama ca lăsîndu-i pe cetăţeni să se pronunţe asupra unor chestiuni majore ale politicii europene, voinţa lor, mai cu seamă a euroscepticilor ar putea da peste cap planurile Berlinului ori ale Bruxelles-ului, impunînd măsuri ireversibile sugerează LA REPUBBLICA.

In răstimp, nu numai teama că democraţia poate fi jugulată prin chiar mecanisme democratice, precum plebiscitul, bîntuie în saloanele politicii. Revirimentul mişcărilor extremiste în Europa, fie acestea de dreapta sau de stînga, dă de gîndit şi fiindcă ambele tendinţe adverse au un duşman comun: democraţia însăşi, notează ziarul L' ALSACE.