1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Votul de încredere - o soluţie italiană de moment

Un guvern italian se află în medie doar nouă luni la guvernare. O regulă nescrisă a politicii italiene, de la care nu s-a abătut nici premierul Romano Prodi. Acum trei zile el şi-a înaintat demisia, deoarece a suferit în senat o înfrângere în propriile rânduri, în chestiunea continuării angajamentului militar în Afganistan. Comuniştii i-au întors spatele. Motiv de bucurie pentru partidele de dreapta care solicită alegeri anticipate. Preşedintele italian, Giorgio Napolitano a solicitat votul de încredere în ambele camere ale Parlamentului.

Premierul italian, Romano Prodi

Premierul italian, Romano Prodi

Preşedintele italian nu vede nicio altă cale de ieşire din impas, decât de a solicita votul de încredere pentru premierul Romano Prodi în ambele camere ale Parlamentului. Prin această tentativă disperată, el încearcă să împiedice organizarea de alegeri anticipate, care ar imobiliza ţara în plan politic luni în şir. În plus, nu există nici o certitudine că eventuale alegerti anticipate ar modifica în vreun fel raporturile majoritare actuale în Parlament. În orice caz, nu în baza actualului sistem electoral care a fost creat de predecesorul lui Prodi, Silvio Berlusconi, la sfârşitul mandatului său, ca spă-şi menţină supremaţia politică. Tot Berlusconi efectuase şi reforma anterioară a sistemului electoral, asigurându-şi pe această cale majorităţi stabile timp de cinci ani. El a fost astfel singurul şef de guvern italian, de la cel de al doilea război mondial încoace, care a putut guverna ţara timp de cinci ani fără întrerupere. La încheierea mandatului său, Berlusconi se vedea deja învins, fapt pentru care a modificat din nou sistemul electoral. Rezultatul a fost accesul la putere al micilor partide, ba chiar al unor parlamentari independenţi, care pot hotărî în prezent soarta guvernului.

Parlamentarismul italian suferă de grandomania actorilor săi. Din acest motiv, coaliţia de centru-stânga nu-şi poate disciplina propriile rânduri, căci în orice altă ţară europeană, un adversar politic ca Berlusconi ar produce o disciplină de fier în cadrul partidelor, soldată cu un consens general pentru a menţine adversarul în opoziţie. Stânga politică italiană funcţionează însă altfel. Noii parlamentari au adesea un raport substanţial mai degrabă în ceea ce priveşte accentuarea nevrozei de profil, decât în planul ideilor programatice. Însă tagma politică este în general subţire în Italia. De aceea nu putem decât să-i urăm succes premierului Prodi la obţinerea votului de încredere în cele două camere parlamentare, săptămâna viitoare. Dar şi în caz afirmativ, aceasta ar fi doar o soluţie de moment. Pe termen lung este inevitabilă o nouă reformă a sistemului electoral, pentru ca acesta să-şi merite cu adevărat numele, precum, şi obţinerea unui consens constant la nivelul centrului politic, indiferent de partid. Astfel încât partidele de extremă dreapta sau stânga să rămână izolate la cele două poluri.

Oare sunt aceste deziderate realizabile în Italia?
  • Data 26.02.2007
  • Autoare/Autor Gregor Hoppe
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1Et
  • Data 26.02.2007
  • Autoare/Autor Gregor Hoppe
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1Et