1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Voteaza, omule, daca vrei sa traiesti!

De ce e vital sa mergem la vot? Petre M. Iancu are cateva raspunsuri la aceasta intrebare.

Bagati-va mintile in cap, imi vine sa soptesc, zambind amar, celor in aparenta cool, care se cred inteligenti, in pas cu moda si in sanul lui Avram, afisandu-si la orice pas fie indignarea si mania incomensurabila, imposibil de calmat, fie dispretul fata de toate partidele.

Intrucat prea putini au timp sa studieze istoria, psihologia, sociologia ori politologia, nu inteleg multi ca democratia se poate omori simplu, ucigandu-se mintile prin sugestionarea lor astfel incat sa fie stapanite de o idee simpla si fixa. Ca totul ar fi, chipurile, o apa si un pamant. Ca “toate partidele fura”. Ca “toti” am fi fost, pasamite, “vinovati” pentru comunism. Ca n-ar binemerita nici unul. Ca politicianul e prin definitie o curva. Ca "destepti" cum suntem, ne-am putea permite sa-i snobam in corpore si sa nu mai votam pe nimeni. Sau, in cel mai bun caz, sa ne punem stampila pe cine promite mai mult decat altii.

Cristi Pantazi devoaleaza just pe Hotnews.ro, intr-un remarcabil manifest “anti-lehamite”, ca “sictirul nu e cool”. Cum sa nu aiba dreptate. Tirania, coruptia, mentalitatile totalitare, care-i transforma pe oameni in vite bune de muls ori de taiat oricand vor mafia si oligarhia, se refac si se mentin si prin intermediul inducerii si specularii lehamitei, care sa gripeze mecanismul democratic.

Daca democratia traieste din alegeri

, in speta din eliminarea de la putere, prin vot, a celor pe care cetatenii i-au descoperit in timpul mandatului ca fura, ca mint, ca isi bat joc de oameni, ca sunt incompetenti, ajunge sa se torpileze votul, raspandindu-se ideea ca n-ar merita sa te prezinti la urne, pentru ca restauratia sa aiba loc. Am reveni la starea trista cu care ne-a obisnuit trecutul, la comunism, postcomunism, ori, tot acelasi drac cu pretentii salvationiste, la vreo varianta de putinism cu inflexiuni fasciste.

Evident, lehamitea nu e intotdeauna o aiureala artificiala. E o reactie fireasca si cat se poate de indreptatita, e un semnal, de pilda, ca intr-adevar nu plagiaza, nu mint si nu fura doar multi PSD-isti, ci si o gramada din adversarii lor politici: nu ne omoara cu zile, in spitale, doar unii sau altii, ci un intreg sistem mafiot, cladit incetul cu incetul, timp de decenii, ba daca ne gandim bine, nu doar in comunism, ci timp de secole, in Tara Romaneasca.

Or, edificarea, strat cu strat, a unui astfel de sistem nu ar fi fost in veci posibila daca tiraniile dambovitene nu ar fi profitat de indiferenta si de fatalismul unei rele parti a populatiei, ori nu i-ar fi indus, precum acum, o nejustificata, o sinucigasa lehamite.

Sigur, ar fi neindoielnic gresit sa se considere ca n-ar mai exista si alte metode de gripare a mecanismelor democratice ale unei societati. In Romania lehamitea politica merge mana in mana cu scandalizarea incontinenta. Revolta perpetua si indignarea din te miri ce domnesc pe mai toate canalele tv, cu precadere la posturile cu agenda antidemocratica. Astfel, telespectatorii sunt chemati sa dea in clocot pentru ca un doctor sau un farmacist ajung s-admita evidenta consecintelor fatale ale proastei finantari a sanatatii in Romania. Ca sunt, de pilda, situatii, in care un medic, fara sa se creada Providenta, e silit sa ia decizii de viata si de moarte. Caci, daca e obligatoriu, ca medic, sa administrezi o penurie de medicamente, s-ar putea sa fii nevoit sa hotarasti sa preferi sa-i ajuti pe pacientii care, tratati, ar avea o sansa buna de supravietuire, iar nu pe cei, probabil, condamnati.

Decizii de viata si de moarte adopta de regula, fara sa se creada zeu, orice anestezist chemat la locul unui accident cu multi raniti, care nu pot fi tratati cu aceeasi celeritate. E clar ca a fi medic inseamna, prin competenta dovedita in anii de studiu, sa fi fost plasat in mod indreptatit in pozitia de a adopta asemenea decizii. Totusi, li se reproseaza, neghiob, ori, mai degraba, manipulant, pe sticla unor televiziuni, acestor oameni in halate albe, puterea suprema asupra vietii pe care si-ar fi arogat-o, chipurile, fara drept. Ca si cum n-ar fi de datoria lor sa adopte la nevoie si hotarari cumplite. Ca si cum medicii nu ar avea constiinte cu care sa fie nevoiti sa se lupte o viata intreaga. Ca si cum ar fi vina lor, iar nu a regimurilor post- si neocomuniste romanesti si a politicienilor nealungati la timp de la putere, ca spitalele si farmaciile nu au medicamente bune in cantitate suficienta.

Ce ar putea ajuta in asemenea conditii, chiar mai consistent decat revolutiile, ar fi nu lehamitea ori indignarea permanenta, consolidand, prin senzatia ca n-ar mai fi nimic de facut, un vechi fatalism. Ci fapta cu adevarat inteligenta, fapta cool, care e mersul la alegeri, in pofida neajunsurilor reale sau virtuale ale candidatului votat. Daca lumea s-ar prezenta la urne si ar vota in cunostinta de cauza. In speta, in favoarea celui care nu reprezinta un partid penal, nu ajuta indirect acestui partid si n-a fost prins el insusi cu mata-n sac.

Dar nu s-ar putea ca si acesta sa fure in viitor? Sa minta? Sa se lase corupt? Desigur. Dar atunci va fi inlaturat la urmatorul scrutin. Fie si lent, s-ar elimina astfel, treptat, din scena, mafiotii si incompetentii. Iar pacientii ar avea in fine o sansa efectiva de a supravietui gratie sistemului, fara ca restul suflarii romanesti sa-si compromita libertatea, demnitatea si, eventual, prosperitatea.

Pe astfel de rationamente se bazeaza societatile deschise si vechile democratii. Pe demonizarea lor se intemeiaza tiraniile care incearca sa impiedice emanciparea tiranizatilor. Omule, fii cool: voteaza, ca sa poti trai!

Vă mai recomandăm