Vorbe blînde, duhuri rele

Întîlnirea informală, aproape familială, a preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin cu omologul său american George Bush, al reşedinţa acestuia din urmă din kennebunkport s-a încheiat luni seara. Intr-o atmosferă destinsă ar fi urmat să se aplaneze conflictele care au tensionat în ultima vreme relaţiile bilaterale. Intre ele, respingerea virulentă, de către Rusia, a instalării în Cehia şi Polonia a scutului american antirachetă. Or, întîlnirea n-a dus la soluţionarea nici a acestui contencios, nici a multor altor probleme.

Nimeni nu s-a aşteptat de fapt la un succes de proporţii al summitului americano-rus. Spre finalul întîlnirii s-a discutat mai mult despre pescuit şi despre bună-dispoziţie, decît despre irosirea de energii nervoase în lupta la baionetă pentru rezolvarea unor chestiuni dificile.

A avut loc aşadar un summit atmosferic, semnalizînd lumii deopotrivă prepetuarea divergenţelor în probleme importante, dar şi capacitatea celor doi lideri de a le aborda manierat. Politeţea face parte din arta diplomaţiei, dar nu poate înlocuia politica. Din punct de vedere politic, distanţa dintre Bush şi Putin rămîne ca de la cer la pămînt, chiar dacă pe amîndoi îi preocupă acelaşi lucru: prezervarea şi extinderea puterii.

In chestiunea scutului antirachetă, Putin a avut abilitatea de mai afişa odată o oarecare flexibilitate. Liderul de la Kremlin a propus o cooperare a Rusiei cu NATO, care să implice o staţie radar rusească şi să facă „inutilă” amplasarea sistemului antibalistic american în Cehia şi Polonia.

Era limpede din capul locului, că Bush nu va putea accepta oferta rusească.

La ani lumină unul de altul se află cei doi preşedinţi şi în chestiunea statutului provinciei Kosovo, în privinţa Iranului ori a nerespectării drepturilor omului în Rusia. Din raporturile celor doi lipseşte o autentică înţelegere mutuală, în ciuda ofensivei de fermecare a lui Putin lanstă de Bush.

Că Rusia nu mai e uriaşul imperial cu picioare de lut de odinioară, că, departe de a sta să se prăbuşească, a devenit o ţară care plesneşte de încredere în forţele proprii dată fiind prosperitatea ei energetică nu pare să se fi priceput încă la Washington.

Pe de altă parte, summitul de la Kennebunkport s-a situat sub semnul campaniilor electorale apropiate din cele două ţări. Ambii preşedinţi şi-au adus demonstrativ aportul reclamat de clientela lor politică internă. La asemenea puneri în scenă nu se prea potrivesc imaginile de politicieni îngînduraţi, străduindu-se să ducă la bun sfîrşit negocieri complexe.

In fine există între cei doi lideri deosebiri majore. Una dintre ele rezidă în faptul că Bush e masiv slăbit şi de multă vreme impopular, ceea ce îl împiedică să-şi promoveze politica internă sau externă. La antipod se află Putin, care, deşi se apropie ca şi Bush de finalul său de mandat, se găseşte în prezent la zenitul puterii sale. Putin nu vrea să se retragă, ci dimpotrivă, pare a avea de gînd să continue să determine cursul Rusiei.