1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Voltă în poziţia Casei Albe

Dedesubturile apariţiei publice a Condoleezzei Rice în faţa Comisiei anchetînd posibilitatea dejucării atentatelor de la 11 septembrie

default

Administraţia americană – lucru rar - s-a răzgîndit, permiţînd audierea publică în faţa Comisiei Congresului asupra atentatelor teroriste de la 11 septembrie a Condoleezzei Rice, consiliera pentru probleme de securitate a preşedintelui Bush. Comisia are misiunea de a determina în ce măsură masacrele de la 11 septembrie ar fi putut fi zădărnicite. Observatorii au reliefat în context că îndelungatul şi categoricul refuz al administraţiei americane de a permite depoziţia publică a Condoleezzei Rice se sprijinise pe o prevedere constituţională. Potrivit legii fundamentale americane, nici preşedintele, sau vicepreşedintele şi nici consilierul de securitate al şefului statului nu sunt obligaţi să se lase audiaţi. Rice se oferise totuşi să depună mărturie în faţa Comisiei bipartizane, formate din congresmeni republicani şi democraţi, dar insistase s-o facă în spatele uşilor închise. Acum administraţia a acceptat totuşi audierea ei publică. Oare de ce?

Intrebarea fundamentală e, desigur, alta. In ce măsură puteau fi evitate băile de sînge comise de terorişti islamişti la 11 septembrie 2001? In ce măsură administraţiile Clinton şi Bush au neglijat, în mod involuntar sau vinovat semnalele de avertisment recepţionate în cei 8 ani ai celei dintîi şi în cele 7 luni care au precedat confruntarea celei de-a doua cu terorismul genocidal al piloţilor morţii de la New York, Washington şi Pensylvania? Intr-un an electoral, atari întrebări nu sunt defel academice. De răspunsul pe care-l primesc depinde în bună parte realegerea în funcţie a preşedintelui Bush, sau din contră, accesul candidatului democrat John Kerry la funcţia executivă supremă din SUA. Inutil de subliniat cît de importante pentru formarea opiniei electoratului depoziţiile publice în faţa Comisiei independente a Congresului american însărcinată să investigheze aceste chestiuni. Transmise la televiziune, într-o strălucită etalare a ceea ce înseamnă democraţia americană, audierile din faţa Comisiei au iscat puternice ecouri internaţionale. În Europa şi mai cu seamă în ţările care s-au opus campaniei irakiene s-a acordat evident multă atenţie în special declaraţiilor fostului consilier antiterorist Richard Clarke, autorul unei cărţi de enorm succes care a lansat atît în paginile ei, cît şi în faţa Comisiei acuze grave la adresa administraţiei Bush. Clarke susţinuse că actualul preşedinte al SUA, ar fi neglijat în mod vinovat pericolul reţelei teroriste islamice al Quaida, fiind în mod iraţional obsedat de Irakul lui Saddam Hussein. Nu puţini observatori europeni îi atribuie o credibilitate pe care Clarke n-a demonstrat defel c-o merită.

Că ecoul depoziţiei sale este cu totul altul în America decît în Europa reiese din cele mai recente sondaje de opinie, efectuate peste ocean. Atît sondajul publicat luni de Pew Research Center, cît şi cel realizat de Gallup relevă că o netă majoritate americană a rămas indiferentă la acuzele formulate de Clarke, a cărui credibilitate, în calitate de expert antiterorist al lui Clinton şi Bush e de altfel serios afectată de propria sa parte, substanţială, de responsabilitate pentru cele petrecute la 11 septembrie 2001. La urma urmei Clarke a părăsit Casa Albă abia anul trecut, dînd acum impresia că încearcă să se degreveze de propria sa vină, aruncînd-o în cârca preşedintelui. Deloc de mirare că şi după audierea sa americanii consideră, în majoritatea lor, că prestaţia lui Bush în lupta împotriva terorismului e bună şi promite să fie superioară celei de care s-ar dovedi capabil un eventual preşedinte Kerry.

Dar cum se explică, în acest caz, surprinzătoarea voltă a Casei Albe, care, în ciuda popularităţii de care se bucură în prezent preşedintele, a decis să renunţe la privilegiul ei constituţional, permiţînd audierea publică a Condoleezzei Rice? De ce oare a simţit Bush nevoia s-o arunce în arenă pe eleganta sa consilieră?

Depoziţia ei a fost ce-i drept condiţionată, Casei Albe făgăduindu-i-se că audierea publică a d-nei Rice nu va fi considerată un precedent, şi că nici un alt înalt funcţionar al administraţiei nu va mai fi nevoit să depună mărturie publică. Preşedintele şi adjunctul său, Dick Cheney îşi vor articula poziţiile în spatele uşilor închise. Senatorul democrat de New York, Charles Schumer a salutat decizia Casei Albe de a autoriza depoziţia consilierei, precizînd că ”speră ca depoziţia Condoleezzei Rice să fie completă şi adevărată, obiectivul Comisiei nefiind să împartă acuze ci să descopere unde anume s-a greşit”.

E clar că administraţia se străduieşte nu numai să contracareze orice umbră de impresie că ar avea ceva de ascuns. Permiţînd chestionarea publică a Consilierei, preşedintele mai nădăjduieşte desigur să-şi accentueze imaginea pozitivă şi să consolideze convingerea majorităţii americane că actualul executiv este mai capabil decît oricare altul să facă faţă pericolului terorist. Ceea ce va sili opoziţia să-i caute lui John Kerry muniţie electorală din cu totul alte domenii, tabăra challengerului fiind obligată să recurgă bunăoară la argumente din sfera economiei spre a încerca să-l dezechilibreze totuşi pe Bush.

  • Data 31.03.2004
  • Autoare/Autor Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1iB
  • Data 31.03.2004
  • Autoare/Autor Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1iB