1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Viziuni europene

Un interviu cu Prof. Dr. Heinz-Jürgen Axt despre viziunea preşedinţilor Lituaniei şi Poloniei asupra extinderii UE spre răsărit

Europa în derivă?

Europa în derivă?

Recent, doi preşedinţi din „noua Europă”, Valdas Adamkus din Lituania şi Lech Kaczynski din Polonia, semnat un articol în prestigiosul cotidian german „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, explicând viziunea lor cu privire la necesitatea extinderii europene. Pe marginea acestui articol, Deutsche Welle a stat de vorbă cu profesorul Heinz-Jürgen Axt de la Universitatea Duisburg-Essen, expert în politici europene.

DW: Domnule profesor Axt, cei doi şefi de stat, preşedintele lituanian Valdas Adamkus şi preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski, au cerut în articolul din FAZ continuarea extinderii UE. Este o iniţiativă cel puţin neobişnuită. În cazul şefului statului polonez, solicitarea vine de la un eurosceptic declarat. Ce urmări pot avea astfel de apeluri?

Prof. Axt: Cred că nu trebuie exclusă o anumită doză de scepticism legată de procesul extinderii. Premierul britanic Tony Blair este aici un bun exemplu. Deşi el s-a pronunţat consecvent în favoarea continuării procesului extinderii, el are o serie de problem în ceea ce se numeşte aprofundarea extinderii, fiindcă majoritatea britanicilor nu-l sprijină în acest subiect. Cred că ambii preşedinţi pomeniţi au lansat apelul din dorinţa de a arăta că pe termen mediu extinderea va continua la graniţele de răsărit ale UE. Motivul apelului lor este acela că dincolo de frontierele răsăritene ale Lituaniei şi Poloniei există un oarecare vid de putere sub raportul politicii de securitate.

DW: Noile runde de extindere sunt o temă de dezbatere continuă în interiorul UE. Credeţi că aceste dezbateri au sens fără a clarifica mai întâi aspectele ce ţin de aprofundarea UE?

Prof. Axt: Cred că semnalele politice indică acum dorinţa de aprofundare mai întâi a cooperării europene. Amintesc pe acest fundal de declaraţia din 16 martie a. c. a Parlamentului European, în care se arată că aprofundarea are prioritate înaintea extinderii. Aceeaşi poziţie este adoptată şi de multe state membre ale Uniunii. Aceasta are o serie de consecinţe foarte pragmatice, fiindcă o dată cu aderarea României şi Bulgariei, în 2007 sau 2008, UE va ajunge să aibă 27 de membri, adică maximul cât permite tratatul de la Nisa. O nouă rundă de extindere va avea nevoie de o nouă reglementare, fie că aceasta va fi un tratat de la Nisa extins, sau un tratat constituţional acceptabil. Vedeţi aşadar că există o serie de impedimente juridice, fără a pomeni de rezultatul referendumurilor din Franţa şi Olanda.

DW: Preşedintele Poloniei nu este privit ca un amic al Constituţiei europene. Polonia doreşte să consolideze situaţia dinaintea apariţiei tratatului constituţional, fiindcă tratatul de la Nisa o avantajează. Aşa stând lucrurile mă îndoiesc că domnul Kaczynski îşi doreşte o aprofundare a cooperării instituţiilor europene.

Prof. Axt: Aceasta este cu siguranţă adevărat dacă prin aprofundare înţelegem evoluarea UE spre o entitate statală federală, nu neapărat după model american, dar spre ceva asemănător. Dacă spunem că ne dorim o aprofundare în ce priveşte politica externă nu cred că dl. Kaczynski se va bucura de această formă de integrare. Pe de altă parte, şeful statului polonez constată desigur cât de necesară este găsirea unor reglementări instituţionale, dacă vrem să-i admitem în UE şi pe vecinii săi de la est. Aceasta n-ar avea nici o legătură cu o structură federală a UE, ci ar fi vorba de adăugiri pragmatice la acordurile deja existente, în aşa fel încât şi alte state să poată figura pe lista candidaţilor.

DW: Cei doi preşedinţi menţionaţi pledează în favoarea unei UE solidare. Cum înţelegeţi solicitarea celor doi şefi de stat?

Prof Axt: În opinia mea tema solidarităţii în cadrul UE se pretează la o mulţime de interpretări. Experienţa dobândită în cursul rundelor de extindere mă îndreptăţeşte să afirm că solidaritatea înseamnă mereu sumele plătite de contribuitori în folosul beneficiarilor. Toate statele admise în 2004 se numără în rândul beneficiarilor – ceea ce înseamnă că primesc sume importante din bugetul pentru agricultură, din fondurile destinate dezvoltării infrastructurii, pentru asanarea decalajelor faţă de restul stalor membre. Cred că preşedintele Poloniei cere statelor contributoare să manifeste reticienţă faţă de solicitarea diminuării bugetul european. El cere vechilor membri să fie pe mai departe solidari, să continue transferurile de fonduri către noii membri.

DW: Ambii şefi de stat, Adamkus şi Kaczynski, doresc ca UE să adopte o politică pentru răsărit, adresată statelor fostei Uniuni Sovietice. S-ar putea realiza o astfel de politică, şi dacă da, în ce condiţii?

Prof. Axt: Cred că solicitarea preşedinţilor se bucură de sprijin în rândurile vechilor membri, în rândul celor 15 şi chiar în rândul statelor-fondatoare, fiindcă toţi responsabilii sunt convinşi că înmulţirea contactelor externe ale UE nu trebuie să se oprerască la graniţele Poloniei sau României. Noi am stabilit conceptul de politică europeană de vecinătate, am făcut oferte fostelor republici sovietice, Belarus, Ucraina şi Republica Moldova în ce priveşte amplificarea schimburilor de marfă, şi intensificarea dialogului politic. Un aspect central este aici faptul că toate aceste state nu au primit dreptul de a fi reprezentate în structurile europene, de aceea au formulat şi critici. Accesul lor în calitate de observatori, să spunem, nu este însă nimeni dispus să-l tolereze, fiindcă aceasta ar îngreuna doar suplimentar procesul luării deciziilor. Apoi, după rezultatul negativ al referendumurilor din Franţa şi Olanda, majoritatea statelor se pronunţă împotriva extinderii. De aceea, pe termen mediu UE se va vedea nevoită să-şi aprofundeze relaţiile de cooperare cu statele din Est, însă, mereu la un nivel inferior calităţii de membru cu drepturi depline.