Vizita în Liban şi Israel a ministrului federal de externe Frank Walter Steinmeier

Lupte violente continuă să aibă loc în sudul Libanului între armata israeliană şi miliţiile Hezbollah ,la o lună de la lansarea ofensivei israeliene în timp ce Consiliul de securitate are sarcina herculeeană de a concilia interese aparent ireconciliabile, care să permită staţionarea unei trupe internaţionale în regiune. In eforturile de găsire a unei soluţii diplomatice se înscrie şi vizita ministrului de externe german Frank Walter Steinmeir care de marţi se află în Orientul apropiat. După Beirut el a vizitat ieri Ierusalimul iar astăzi poartă convorbiri în ţinuturile palestiniene.Guvernul israelian l-a asigurat că are interesul ca în foarte scurt timp să se ajungă la o rezoluţie la New York care să înlesnească în final încetarea luptelor. O altă chestiune abordată de ministrul de externe german a fost cea a situaţiei umanitare din sudul Libanului şi din nordul Israelului. In discuţia cu ministrul de externe, doamna Zipi Livni, Steinmeier a declarat că nu se mai poate reveni la situaţia de dinaintea ostilităţilor şi nu trebuie îngropate şansele unei soluţii diplomatice. Nu demult premierul israelian declara că Germania se numără printre cei mai buni prieteni ai ţării sale, încurajînd-o să participe la viitoarea trupă internaţională de pace. Odată ajuns în Israel pentru a discuta despre o posibilă soluţie politică, premierul israelian Ehud Olmert l-a lăsat pe Steinmeier în faţa uşii, în timp ce guvernul său a decis exinderea operaţiunii militare în sudul Libanului. Chiar şi cel mai mare prieten al Israelului, America a fost surprinsă de hotărîrea cabinetului israelian. Pe plan internaţional, dintr-odată şansele găsirii unei reglementări pentru sudul Libanului au dispărut pentru că militarii israelieni au anunţat că marea ofensivă ar putea dura o lună. Trupele terestre israeliene ar urma să ajungă pînă la rîul Litani şi de acolo să alunge miliţiile Hisbollah. Astăzi dimineaţă însă, surpriză !!. Ofensiva a fost oprită din dorinţa de a se oferi păcii o şansă diplomatică. Ar fi prea oprimist să se creadă că oprirea marii ofensive israeliene va deschide diplomaţiei posibilitatea de a soluţiona problemele care se află în spatele ostilităţilor. Prea optimistă este şi speranţa legată de convingerea că ministrul de externe german ar fi avut o contribuţie la stoparea ofensivei israeliene. In pofida prieteniei afirmate, un astfel de semnal trebuie să vină de la Washington. SUA au început să înţeleagă că războiul trebuie să înceteze pentru a nu periclita şi mai mult poziţia Americii, mai ales în lumea arabă. Germania joacă în acest context mai mult un rol de statistician şi din acest punct de vedere, cea de a doua vizită la scurt timp a ministrului federal de externe în zonă reprezintă un gest îndrăzneţ. El s-a deplasat la Beirut şi Ierusalim fără planuri concrete şi propuneri şi fără mandatul şi influenţa unui mediator. Părţile aflate în conflict au nevoie de ajutor concret politic şi poate şi militar . Germania nu poate oferi ajutor politic decît limitat, iar în ceea ce priveşte ajutorul militar în cadrul unei trupe internaţionale, ea s-a decis să mai aştepte. Nu doar din cauza trecutului ei şi a relaţiei cu totul speciale cu Israelul, ci şi pentru că este vorba despre o intervenţie periculoasă care ar fi extrem de nepopulară în Germania. La Beirut guvernul în care se află şi miniştrii Hisbollah a hotărît trimiterea de trupe libaneze în sudul ţării, iar la Ierusalim guvernul a renunţat deocamdată la marea ofenisvă. Aşadar o licărire de speranţă, care oricînd poate însă dispărea.