Virusul gripei aviare în politica românească
8 februarie 2006Preşedintele PSD Mircea Geoană, cel care anunţa în urmă cu cîteva luni programul, strategia şi orarul unei „revoluţii a binelui în România”, a început respectiva revoluţie printr-un fals operat în propria declaraţie de avere. Nu a mai apucat să se bucure şi de uzufructul falsului, pentru că a doua zi după izbucnirea scandalului „mătuşa Tamara” şi-a amintit subit că partidul său nu mai e la guvernare şi că Justiţia s-ar putea să-l întrebe de sănătate. Explicit, preşedintele PSD a reziliat un contract prin care cumpărase – de la cine altcineva decît de la un nepot – un teren pentru care a plătit, să spunem, un leu, dar a cărui valoare de piaţă e de cîteva zeci de ori mai mare.
Lista fruntaşilor PSD care au probleme cu Justiţia este desigur mai lungă şi oricum pînă la acest moment incompletă. Nu am nici o îndoială că în viitorul apropiat vor învăţa drumul către Parchet şi Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc şi încă alţii – o listă neoficială circulă deja prin redacţiile ziarelor. În plus, dacă Justiţia îşi va asuma cu adevărat rolul său de chirurg şi pentru pacienţii politici, ea ar trebui să revină la dosarul „stenogramele PSD”, deosebit de grav, dar clasat cu o suspectă uşurinţă.
Desigur că toate aceste lucruri sunt cunoscute de opinia publică. Le-am rezumat doar pentru a pune următoarele întrebări:
Şi atunci ei fac ce ştiu să facă şi au mai făcut şi în mandatele anterioare: migrează la partidul care e la putere. Se duc şi se-ntorc, iarăşi se duc şi iar se-ntorc asemenea păsărilor migratoare. Şi la fel cum păsările migratoare au adus cu ele virusul gripei aviare, tot astfel navetiştii politici poartă cu ei în partidele în care poposesc pentru o hibernare călduţă viruşii corupţiei şi ai desfrîului politic.
Te poţi baza, ca partid, pe astfel de oameni duplicitari, schizofrenici politic? Desigur că nu. Şi totuşi, pentru a-şi mări numărul de primari, consilieri şi parlamentari, altfel spus, pentru a livra electoratului iluzia unei creşteri ca-n poveşti a partidului, de mai bine de un deceniu partidele româneşti şi-au deschis larg porţile migraţiei politice. Explicit, au plătit cu bani, funcţii şi servicii importul de gripă aviară în politică.
De infestarea aceasta au scăpat, pe la începuturile migraţiei, aceia care nu s-au bătut pe umăr cu purtătorii de virus. Dar cît poţi să rezişti, să stai în banca ta atunci cînd o epidemie de avantaje şi favoruri îţi bate la uşă? Răspuns: jalnic de puţin. Din nou, tipic românesc, specific clasei politice de la noi. Cîteva date concrete:
Înaintea alegerilor locale din iunie 2004 partidul de guvernămînt – PSD – îşi dublase numărul de primari şi consilieri bătînd toaca migraţiei politice, în special prin călugărul Cozmâncă. Avea 70% din mandatele puterii locale, ceea ce i-a făcut pe liderii partidului să fie siguri că vor cîştiga din nou localele, dar şi alegerile generale, prin agenţii electorali din primării şi consilii judeţene. Nu a fost aşa, dar asta e o altă discuţie.
Ce se întîmplă acum? Acum, puterea de la Cotroceni a lui Traian Băsescu este livrată zi de zi ca o marfă proaspătă, cu un poştalion invizibil pentru omul de rînd, către Partidul Democrat. Iar Partidul Democrat semnează de primire şi şi-o adjudecă. Asta, în timp ce liderii PSD fac potecă la Parchet iar partidul fierbe deocamdată „în suc propriu” – lucru pe care mulţi l-am aşteptat şi de multă vreme.
În peisajul descris, au apărut pe cerul încărcat de nori grei migratorii politici. Care unde să poposească pentru o hibernare călduţă, dacă nu în ograda Partidului Democrat? Drept pentru care pînă acum s-au transferat la partidul cu miros de Cotroceni vreo 50 de primari. În fruntea lor – primarul PSD al Craiovei, după ce a făcut un popas ca independent.
Valul al doilea de migraţie în tabăra puterii va fi al parlamentarilor. Tot de la PSD, şi tot în generoasa ogradă a PD.