Violenţa politică şi violenţa presei | România | DW | 21.10.2010
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Violenţa politică şi violenţa presei

Violenţa de pe scena politică românească din ultimul an are multe elemente ce pot fi comparate cu violenţa politică din primii ani de după 1989. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre cea mai mare parte a presei.

default

În primii ani de după '89 clasa politică dar şi societatea în întregul ei erau poziţionate radical: de o parte criptocomuniştii din jurul lui Iliescu şi al partidului său, iar de cealaltă parte anticomuniştii din jurul partidelor istorice, în principal ţărăniştii şi liberalii.

Cea mai mare parte a presei era cîinele de casă al puterii conduse de Ion Iliescu, putere care o susţinea inclusiv financiar pentru serviciile aduse. Presa independentă, atîta cîtă era la vremea aceea, se poziţionase desigur în jurul partidelor istorice din opoziţie.

Am asistat în anii aceia la violenţe politice greu de imaginat, începînd cu organizarea mineriadelor, violenţe ce erau însă legitimate printr-o întorsătură de condei de presa aservită Puterii. Posturile publice de radio şi televiziune erau vîrful de lance al legitimării în faţa opiniei publice a violenţei puterii politice.

Pe scurt, în primii ani de după '89, presa aservită puterii a fost instrumentul principal al susţinerii şi legitimării violenţei politice a regimului Iliescu.

Acum, după douăzeci de ani, lucrurile se petrec la fel, numai că de data aceasta vorbim de violenţa politică a opoziţiei şi a presei aservite acesteia. Violenţa Partidului Social Democrat şi a Partidului Naţional Liberal este aceeaşi ca şi în timpul campaniei electorale pentru alegerea preşedintelui. Atunci, în campania electorală, cele două partide au recurs la numeroase înscenări şi manipulări care să-l discrediteze pe Traian Băsescu. Televiziunile lui Vîntu şi Voiculescu au fost vîrful de lance care a transmis opiniei publice înscenările respective.

Cum am mai spus şi în alte rînduri, patronii de presă amintiţi pierd în continuare zeci de milioane de euro pentru a continua campania de denigrare a puterii, şi în mod special a preşedintelui Traian Băsescu. Pentru miliardarii de carton, preşedintele devenise incomod încă din mandatul trecut. Ei au nevoie de o nouă putere politică, pe care să o controleze.

Violenţa cu care presa lui Vîntu şi Voiculescu în special atacă zilnic actuala putere este parcă şi mai apăsată decît violenţa cu care presa aservită lui Iliescu ataca la începutul anilor '90 partidele istorice şi susţinătorii acestora. Explicaţia stă în faptul că miza este şi ea mai mare: pe lîngă averile acumulate ilicit, pe care le-ar putea pierde, mulţi dintre îmbogăţiţii zilei simt frisonul celulei de închisoare, care pare că se apropie.

Din convorbirile înregistrate ale lui Sorin Ovidiu Vîntu cu politicieni şi nume sonore din presa românească reiese limpede pînă unde a pătruns ispita banilor murdari.

Pe mine însă m-a cutremurat o frază pe care Vîntu i-a spus-o unui jurnalist, unui nume sonor de la "Caţavencu". O citez: "Eu vreau să-mi angajez o trupă de copii de 19, 20, 21 de ani care să nu aibă nici un fel de prejudecată, oameni care înţeleg exact ce timpuri străbatem".

"Trupa" aceasta există deja - nu numai în trustul Realitatea.

Autor: George Arun
Redactor: Robert Schwartz