Viitorul scenei germane şi dezbaterea bugetară

Conform tradiţiei parlamentare germane dezbaterea din Bundestag consacrată proiectului bugetar se transformă într-o bătălie retorică de amploare privind ansamblul activităţii politice guvernamentale. Nu altfel s-au petrecut lucrurile miercuri când atât guvernul cât şi partidele din opoziţie şi-au trimis la tribună cei mai locvaci şi mai talentaţi oratori.

Pentru unii dezbaterea s-a dovedit a fi un prilej optim de a-şi explicita deciziile politice şi de a le face reclamă, pentru ceilalţi ocazia cea mai nimerită de a demonta politica executivului. Uneori, în mod interesant, vorbitorii adresează critici piezişe mai puţin oponenţilor politici aparţinînd formaţiunilor adverse cît propriilor tovarăşi de partid. Dată fiind austeritatea programului său de reforme, cancelarului Schroeder de pildă îi crează net mai mai multe dificultăţi proprii camarazi din sindicate decît opoziţia de centru-dreapta, creştin-democrată şi liberală. Spre a supravieţui politic viitoarelor alegeri e clar că Schroeder va trebui să-şi convingă în primul rând tovarăşii de drum de justeţea programului său.

La rândul ei, lidera opoziţiei, Angela Merkel a proiectat în Bundestag viziunea unei noi Uniuni Creştin-democrate, zugrăvindu-şi formaţiunea ca un partid orientat spre viitor, persuasiv, plin de resurse şi idei, capabil să rezolve energic şi cu imaginaţia necesară problemele începutului de seciool 21. Or, faţă în faţă cu acest viitor luminos, prezentul UCD nu s-a detaşat încă de cenuşiul realităţii cotidiene. In diverse chestiuni esenţiale privind reforma socială germană, creştin-democraţii n-au reuşit până în prezent să cadă de acord asupra unui curs unitar. Dezbinarea umbreşte şi alte zone ale vieţii de partid. Problema puterii în tabăra opoziţiei e departe de a fi fost clarificată. Astfel, nu se ştie încă, prea bine, cine anume va candida peste 2 ani, din partea UCD, la funcţia de cancelar al Germaniei.

In măsura în care apele nu s-au limpezit nici la putere nici în opoziţie, dezbaterea parlamentară consacrată bugetului nu s-a soldat cu un deznodământ net. Nici cancelarul, nici adversara sa n-au reuşit să se impună, deşi au luptat din greu spre a-şi acoperi propriile deficienţe şi a le scoate la iveală cât mai plastic pe cele ale taberei opuse. Partidelor mai mici, liberal şi ecologist le-a revenit fireşte rolul secund, interpretat fie pansiv, fie agresiv de către şefa grupului ecologist, Katrin Goering-Eckhart, respectiv de şeful grupării liber-democrate, Guido Westerwelle.

Decisivă în privinţa evoluţiei viitoare a scenei politice germane promite să devină capacitatea, deocamdată nedemonstrată, a celor două tabere politice principale de a-şi elimina propriile carenţe. Cancelarul e condamnat la succesul reformelor pe care le-a iniţiat: doar un asemenea succces ar putea convinge electoratul să-i mai acorde o şansă. La rândul ei, şefa Uniunii Creştin-democrate are misiunea câtuşi de puţin lesnicioasă de a menţine unitatea în rândurile opoziţie şi de a prezenta alternative credibile la politica actualului executiv.