Viitorul Irakului în perspectiva conferintei la vârf de la New York, semnificatia si realismul planurilor de navigatie spatiala, expuse de presedintele Bush
16 ianuarie 2004Publicitate
În ajunul întrunirii la vârf de la New York, de luni, privind viitorul Irakului, americanii sunt între ciocan si nicovala, scrie cotidianul german SUEDDEUTSCHE ZEITUNG în privinta transferului controlat al puterii catre un guvern irakian. Citez:
"Planul Statelor Unite e dictat de teama americanilor de clerul siit si, în final, de un stat islamic dupa exemplul celui de la Teheran. Iar protestul împotriva planului Statelor Unite e alimentat tocmai de acest cler, decis sa nu se lase dat la o parte si nutrind speranta întemeiata ca în alegeri libere, majoritatea siita îi va confirma conducerea. Ocupantii sunt în impas: au promis irakienilor democratia si se vad acum siliti sa se teama de ea."
Viitorul Irakului, scrie cotidianul american NEW YORK TIMES, citez:
"...depinde de cooperarea ferma dintre Statele Unite si Organizatia Natiunilor Unite, solicitata de americani, britanici si alti membri ai Consiliului de Securitate sa revina cât mai curând posibil în Irak. Întâlnirea de luni nu va solutiona definitiv problemele complexe ale tarii, dar daca guvernul Bush se va decide sa includa ONU, ca partener serios, în rezolvarea lor, perspectivele ei devin mult mai favorabile."
Cotidianul britanic TIMES considera în context, citez:
"...ca necesar este spatiul compromisurilor. În viitor, ONU va detine desigur un rol mai important - probabil cu consimtamântul general al irakienilor - si are prilejul sa consolideze pozitia coalitiei. Însa cu riscul de a admite o democratie falsa, ca acoperire pentru retragerea rapida a trupelor. Ce-i trebuie Irakului este o structura ferma, apta a garanta viitorul si vitalitatea sa, si nu o politica menita a linisti critici occidentali prost informati."
O tangenta cu Irakul crede a distinge cotidianul german FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG în planurile guvernului Bush relative la navigatia spatiala. Citez:
"Oare Luna si Marte au de a face cu Bagdadul, cu armele de distrugere în masa, nedescoperite sau inexistente? Vor fi având vreo legatura ambitiile spatiale ale lui Bush cu termenele alegerilor si cu atragerea voturilor în statele federale decisive? Poate cu China, viitoarea putere rivala? Sunt ele apte a periclita politica bugetara? Pe cât de plauzibila e banuiala ca cercetarea spatiului cosmic ar fi corelata cu alegerile prezidentiale, pe atât de vechi e fenomenul în sine: tocmai în ani electorali, Nixon si Reagan s-au prezentat deasemeni cu idei astronomice, iar în ce priveste cheltuielile necesare, bate la ochi doar ca pretul afisat acum e iritant de mic. Tot ce stim de la startul lui Kennedy spre Luna încoace este ca astfel de cheltuieli explodeaza, ca planurile cronologice se depasesc, ca reculurile sunt inevitabile."
Cotidianul german DIE WELT conchide din planurile spatiale ale presedintelui Bush asupra curajului si optimismului sau, în vremuri dominate de generalizari precum teama de tehnica si epoca postindustriala. Ziarul olandez DE VOLKSKRANT considera gresita descalificarea planurilor spatiale drept manevra electorala si apreciaza ca americanii - fascinati de cosmos - vad în perspectiva unei misiuni spre limitele spatiului apelul la un sentiment puternic, apt a mobiliza talentul si inventivitatea.
Mai critic, cotidianul rusesc KOMMERSANT scrie, citez:
"Aceasta "cuvântarea cosmica" a presedintelui Bush a fost prioritar o declaratie în campania preliminara pentru alegerile prezidentiale. Toate planurile se refera la un viitor îndepartat, în care nu va mai fi nici sef al Casei Albe si nici raspunzator de realizarea lor. De retinut ca într-un posibil al doilea mandat prezidential, Bush nici n-are de gând sa majoreze substantial fondurile proiectelor pentru Luna si Marte. Pâna si din estimari precaute rezulta ca dezvoltarea unei nave pentru zborul spre Marte va costa 24 de miliarde de dolari, ori întregul buget al NASA pentru urmatorii cinci ani se va cifra la doar 86 de miliarde de dolari."
"Planul Statelor Unite e dictat de teama americanilor de clerul siit si, în final, de un stat islamic dupa exemplul celui de la Teheran. Iar protestul împotriva planului Statelor Unite e alimentat tocmai de acest cler, decis sa nu se lase dat la o parte si nutrind speranta întemeiata ca în alegeri libere, majoritatea siita îi va confirma conducerea. Ocupantii sunt în impas: au promis irakienilor democratia si se vad acum siliti sa se teama de ea."
Viitorul Irakului, scrie cotidianul american NEW YORK TIMES, citez:
"...depinde de cooperarea ferma dintre Statele Unite si Organizatia Natiunilor Unite, solicitata de americani, britanici si alti membri ai Consiliului de Securitate sa revina cât mai curând posibil în Irak. Întâlnirea de luni nu va solutiona definitiv problemele complexe ale tarii, dar daca guvernul Bush se va decide sa includa ONU, ca partener serios, în rezolvarea lor, perspectivele ei devin mult mai favorabile."
Cotidianul britanic TIMES considera în context, citez:
"...ca necesar este spatiul compromisurilor. În viitor, ONU va detine desigur un rol mai important - probabil cu consimtamântul general al irakienilor - si are prilejul sa consolideze pozitia coalitiei. Însa cu riscul de a admite o democratie falsa, ca acoperire pentru retragerea rapida a trupelor. Ce-i trebuie Irakului este o structura ferma, apta a garanta viitorul si vitalitatea sa, si nu o politica menita a linisti critici occidentali prost informati."
O tangenta cu Irakul crede a distinge cotidianul german FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG în planurile guvernului Bush relative la navigatia spatiala. Citez:
"Oare Luna si Marte au de a face cu Bagdadul, cu armele de distrugere în masa, nedescoperite sau inexistente? Vor fi având vreo legatura ambitiile spatiale ale lui Bush cu termenele alegerilor si cu atragerea voturilor în statele federale decisive? Poate cu China, viitoarea putere rivala? Sunt ele apte a periclita politica bugetara? Pe cât de plauzibila e banuiala ca cercetarea spatiului cosmic ar fi corelata cu alegerile prezidentiale, pe atât de vechi e fenomenul în sine: tocmai în ani electorali, Nixon si Reagan s-au prezentat deasemeni cu idei astronomice, iar în ce priveste cheltuielile necesare, bate la ochi doar ca pretul afisat acum e iritant de mic. Tot ce stim de la startul lui Kennedy spre Luna încoace este ca astfel de cheltuieli explodeaza, ca planurile cronologice se depasesc, ca reculurile sunt inevitabile."
Cotidianul german DIE WELT conchide din planurile spatiale ale presedintelui Bush asupra curajului si optimismului sau, în vremuri dominate de generalizari precum teama de tehnica si epoca postindustriala. Ziarul olandez DE VOLKSKRANT considera gresita descalificarea planurilor spatiale drept manevra electorala si apreciaza ca americanii - fascinati de cosmos - vad în perspectiva unei misiuni spre limitele spatiului apelul la un sentiment puternic, apt a mobiliza talentul si inventivitatea.
Mai critic, cotidianul rusesc KOMMERSANT scrie, citez:
"Aceasta "cuvântarea cosmica" a presedintelui Bush a fost prioritar o declaratie în campania preliminara pentru alegerile prezidentiale. Toate planurile se refera la un viitor îndepartat, în care nu va mai fi nici sef al Casei Albe si nici raspunzator de realizarea lor. De retinut ca într-un posibil al doilea mandat prezidential, Bush nici n-are de gând sa majoreze substantial fondurile proiectelor pentru Luna si Marte. Pâna si din estimari precaute rezulta ca dezvoltarea unei nave pentru zborul spre Marte va costa 24 de miliarde de dolari, ori întregul buget al NASA pentru urmatorii cinci ani se va cifra la doar 86 de miliarde de dolari."
Publicitate