Viitorul acordului pentru protecţia mediului în pericol

Ce se va întâmpla, când protocolul de la Kyoto va fi expirat în anul 2012? Probabil că această decizie va fi luată abia în 2008. Primesc ţările sărace, în special cele de pe continentul african, mai mulţi bani pentru protecţia mediului? Da. Dar cum vor fi distribuite aceste fonduri, nu se ştie exact. Acestea sunt rezultatele extrem de neconsistente după două săptămâni de conferinţă mondială pe tema mediului înconjurător.

Nu mai sunt oare actuale aceste negocieri sub tutela Naţiunilor Unite? Ba da, spune expertul german al Partidului ecologist Reinhard Loske, şi face o paralelă cu discuţiile privind dezarmarea de acum 25 de ani.

În anii ’80, în umbra dezbaterilor privind dezarmarea mondială, avea loc de fapt o înarmare intensă. La fel este şi acum. În umbra protocolului de la Kyoto, cresc emisiile poluante, crede Loske. Totuşi, nu trebuie să uităm, că un Gorbaciov din acele vremuri, a fost posibil numai datorită acestor discuţii. Este posibil ca şi acest protocol Kyoto, cât de neputincios ar fi acum, să creeze pe viitor cadrul necesar, pentru strategii ulterioare.

Rezultate pe alte planuri

Aşa îşi fac curaj mişcările ecologiste în capitala Keniei. Protocolul de la Kyoto a reuşit de mult să încurajeze iniţiative în afara tutelei Naţiunilor Unite, este de părere Stephan Singer, reprezentantul World Wildlife Fund. În prezent, efectul de seră este combătut pe multiple planuri.

Există un for de consultare al Chinei cu UE, car este relativ eficient în domeniul schimbului de tehnologii. La fel este şi cazul schimburilor dintre UE şi India. "Trebuie să nu jucăm totul pe o singură carte.” – îndeamnă Stephan Singer.

Cazul SUA: administraţia refuză, statele se implică

Atitudine care nu poate fi mai potrivită pentru SUA. Preşedintele Bush a respins ratificarea protocolului de la Kyoto, dar statele federale şi primarii marilor metropole se anagajează în probleme de protecţia mediului. Acesta este deocamdată drumul cel bun, crede Jeremy Symons de la US Global Warming Campaign.

Ţelul este ca SUA să diminueze cât se poate de repede emisiile de gaze de seră. Direcţia este însă greşită. Înainte de a se întoarce la masa negocierilor internaţionale, SUA au nevoie de o lege, care să prevadă reducerea emisiilor de dioxid de carbon. "Trebuie să ne facem treaba acasă, în primă instanţă”, este de părere Symons.

Reinhard Loske spune la rândul său, că SUA trebuie să se mişte repede. Altfel există pericolul, ca protocolul de la Kyoto să se regăsească la intersecţia celor două fronturi. De-o parte industria petrolieră şi ţări precum SUA şi Australia, care văd în protecţia mediului o povară pentru dezvoltarea economică. De cealaltă parte, statele care susţin acest demers. La Nairobi, un singur lucru a devenit evident: o alternativă la protocolul de la Kyoto nu există.