Victorii pe teren, victorii pe hîrtie şi - cine este Putinescu?

Fotbaliştii germani şi-au repurtat victoria pe teren, învingînd echipa Angliei, cancelarul Angela Merkel a repurtat-o doar pe hîrtie, la summitul G-20. Ea a reuşit deocamdată să-şi convingă partenerii că numai o severă disciplină bugetară şi un efort susţinut de a duce mai departe politica de austeritate sunt condiţiile sine qua non ale ieşirii din criză - constată NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG. Ziarul insistă şi asupra funcţiei de model pe care Europa şi-o asumă în materie de responsabilitate şi consecvenţă în politica financiară.

Dar - dacă despre modele veni vorba- se pare că şi preşedintele Putin ar oferi suficiente temeiuri unor lideri est-europeni spre a-i urma exemplul, se poate deduce din articolul publicat în ediţia online a cotidianului FRANKFURTER RUNDSCHAU, sub titlul "Preşedintele Putinescu".

Evident, în cauză este actualul preşedinte al României, Traian Băsescu, care, potrivit opiniei unor militanţi pentru drepturi civile, este după realegerea sa, pe cale de a deveni un Putin à la roumaine.

Semnat de Norbert Mappes Niediek, comentariul publicat în cotidianul german se opreşte asupra cîtorva gesturi şi declaraţii prin care, depăşindu-şi competenţele, Băsescu ar trăda o propensiune spre autoritarism, dînd astfel apă la moară adversarilor săi care abia aşteaptă momentul să se ia cu el la harţă.

Sunt citate şi cîteva din simptomele care ar legitima titlul articolului, simptome depistate şi de Cristian Pîrvulescu. Citată este şi opinia euro-deputatei Renate Weber potrivit căreia Băsescu ar fi, înainte de toate, un populist suferind de o carenţă de sensibilitate faţă de regulile de joc ale democraţiei. În tentativa de a rămîne totuşi imparţial, în pofida titlului partizan al analizei, ziaristul german citează şi punctul de vedere al Alinei Mungiu Pippidi care îi recunoaşte preşedintelui meritul de a fi încercat să aplice legile europene în materie de combatere a corupţiei, în timp ce parlamentarii corupţi au încercat să saboteze aceleaşi legi. Dar - află cititorul la finele articolului - lupta lui Băsescu pentru putere continuă.

In schimb, revenind la problemele politicii globale, NEUE ZÜRCHER ZEITUNG menţionează că summitul G-20 a depăşit punctul său culminant. DIE WELT întrevede însă, în urma celei mai costisitoare reuniuni de acest fel, începutul unei noi ordini mondiale pe care o denumeşte era G-20. Impresie confirmată implicit de observaţia, făcută de cotidianul austriac DIE PRESSE, potrivit căreia nevoile i-ar fi unit pe cei 20, determinîndu-i să accepte soluţia germană şi europeană , mai precis, renunţarea la principiul unei creşteri economice cu orice preţ, bazată pe sporirea datoriilor.

Mult mai sceptică este concluzia cotidianului LE FIGARO, care refuză să întrevadă o strategie comună în politica economică a celor 20, dar depistează în schimb la Germania obsesiva preocupare de a „economisi”.

Reconfortant pare a fi în schimb verdictul formulat de THE INDEPENDENT pe marginea summitului G-20, izbînda de a fi nivelat, măcar în formă nu şi în conţinut, divergenţele din cîmpul politicii economice.

Oricum,potrivit concluziei publicate în HANDELSBLATT, G-20 este o alianţă a crizei, iar în absenţa crizei, grupul celor mai industrializate naţiuni ale lumii nu este altceva decît întrunirea unor ţări cu interese dintre cele mai diferite. Globalizarea se desfăşoară pe unul şi acelaşi glob, dar ea nu surprinde toate statele într-o fază omogenă, comună, de dezvoltare...De aceea, pe furiş, se produce o revenire la ordinea ante-criză, G 7 / G 8 fiind cabinetul în care se elaborează cooperarea internaţională. Cît despre G-20, el nu este decît un club de dezbateri, apt să alimenteze bunele sentimente şi să lanseze apeluri liniştitoare şi profitabile.

Autor: Rodica Binder

Redactor:Petre M.Iancu