1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Victoria lui Poroşenko şi posibilele ei urmări

Ales cu aproximativ 56 la sută de o majoritate absolută a ucrainenilor, Petro Poroşenko e noul preşedinte al ţării sale. Obiectivul principal al fostului fabricant de ciocolată este pacificarea Ucrainei.

Petro Poroşenko la 25 mai

Petro Poroşenko la 25 mai

"Îmi voi efectua prima călătorie în Donbas”, a spus Poroşenko, după ce s-a impus clar în faţa Iuliei Timoşenko. Fosta inamică numărul unu a pro-ruşilor din jurul ex-preşedintelui fugitiv, Viktor Ianukovici, a obţinut un scor mai bun decât se prevăzuse iniţial.

Dar, cu doar aproximativ 12 la sută din sufragii, Timoşenko n-a putut pune în pericol triumful, încă din primul tur de scrutin, al mai tânărului ei contracandidat, un fost „transfug”, specialist în relaţii internaţionale, un politician experimentat şi excelent vorbitor al englezei.

În vârstă de 48 de ani, Poroşenko e singurul oligarh care, din capul locului, a susţinut deschis şi fără echivoc mişcarea pro-democratică şi pro-europeană de pe Maidan. Miliardarul s-a văzut sprijinit apoi, la rândul său, în campania prezidenţială, de fostul campion mondial la box, Vitali Klitschko, viitorul primar al Kievului.

S-a spus despre el că este un cap limpede, care nu se aprinde uşor, că îşi păstrează cumpătul şi îi poate calma şi pe alţii în momente grele. Se mai afirmă despre el că e curajos. Pro-ruşii l-au ameninţat cu moartea după ce s-a încumetat în martie să viziteze Crimeea ameninţată de anexare.

Poroşenko va avea cu siguranţă mare nevoie de toate calităţile de care dispune în lupta dură pe care va fi silit în mod cert s-o poarte împotriva dezmembrării ţării sale de către forţele secesioniste, pro-ruse, sprijinite de Kremlin.

Speranţele naţiunii ucrainene se concentrează asupra noului lor şef de stat. Mulţi cetăţeni, inclusiv din estul ţării, în care domnesc separatiştii, şi-au asumat greutăţi considerabile spre a se prezenta la urne şi a vota. Mulţi nădăjduiesc ca scrutinul să confere autoritate şi legitimitate puterii centrale de la Kiev, care să se vadă astfel în stare să conducă mai eficient lupta pentru menţinerea integrităţii teritoriale a Ucrainei actuale, ciuntite de ruperea din trupul ţării, de către regimul Putin, a Crimeii.

Nu puţini mai speră ca Poroşenko, un om de afaceri redutabil, să se arate în stare să relanseze economia ţării, aşa cum a izbutit să se îmbogăţească el însuşi. Unii l-au ales chiar din acest motiv. Şi-au spus că nu va devaliza ţara, fiindcă nu are nevoie.

Cert şi important e că Poroşenko a promis să menţină cursul pro-european al Ucrainei. E greu de crezut că, după revoluţia izbucnită pe Euromaidan din pricina reorientării ţării, de către fostul preşedinte Ianukovici, spre Rusia, succesorul său ar putea îndrăzni să modifice paradigma pro-occidentală a acelei părţi din Ucraina asupra căreia îşi va exercita autoritatea.

Noul preşedinte a mai făgăduit să negocieze cu Putin şi să normalizeze relaţiile Ucrainei cu Rusia. Evident, ar fi de dorit ca Moscova să accepte verdictul poporului ucrainean. In fond, cetăţenii s-au prezentat masiv la urne, în ciuda absenţei de la vot a multor oameni din estul secesionist, în care, din pricina boicotului hotărât de pro-ruşi, nu s-au putut deschide decât foarte puţine localuri de vot.

Dar, din păcate, nu e de aşteptat ca regimul Putin să devină mult mai rezonabil decât s-a dovedit până acum, să renunţe la ideologia sa fascistoidă şi la ideea sa fixă de includere a Ucrainei în proiectul său de Uniune Eurasiatică, un proiect menit în esenţă să refacă vechea Uniune Sovietică.