1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Viaţa după garduri de sârmă ghimpată

Blocada Israelului şi neînţelegerile dintre Hamas şi Fatah îngreunează viaţa celor 1,6 milioane de persoane din Fâşia Gaza. Acolo incertitudinea a devenit stare permanentă.

Printre piese vechi şi pete de ulei de motor se zăreşte Al Dayya. Mecanicul repară un generator. Al Dayya e o persoană căutată. Zilnic, în Fâşia Gaza, curentul electric se întrerupe. Uneori, reţeaua nu funcţionează şi câte opt ore la rând. "De fapt, eu profit de pe urma căderilor de curent", spune bărbatul râzând.

În Fâşia Gaza oamenii s-au obişnuit să facă haz de necaz. "E bine dacă a mai trecut o zi. Dar nimeni nu ştie ce ne aduce ziua de mâine", povesteşte Al Dayya. "Sigur e numai faptul că ziua de mâine va fi mai rea ca ziua de azi. Habar nu am de ce se întâmplă aşa..." adaugă meşterul care, împreună cu fiii săi, conduce un mic atelier de reparaţii. "E greu să descrii în cuvinte Gaza zilelor noastre", mai spune Al Dayya. Desigur, contează şi cine te roagă să i-o descrii...

Hamas deţine puterea

Oraşul Gaza are multe faţete: de la fundăturile înguste din lagărele pentru refugiaţi la noul centru comercial din centru. Conform ONU, peste 70% din populaţia regiunii depinde de ajutoare. Câţiva, nu mulţi, au profitat de criză şi au făcut averi.

Cu certitudine se ştie că, în ultimii cinci ani, de când a preluat puterea, Hamas şi-a extins influenţa. Nici blocada impusă de Israel după retragerea completă din fâşia Gaza a militarilor evrei şi desfiinţarea aşezărilor israeliene şi nici politica de izolare a SUA şi a Europei nu au putut schimba ceva acolo. În Fâşia Gaza, organizaţia Hamas, considerată în occident drept teroristă, are mână liberă să facă ce doreşte.

Desigur, membrii grupării au profitat de situaţie pentru a-şi crea şi structuri: de la propria administraţie la propriul aparat de securitate. Astfel, separarea politică a celor două regiuni palestiniene, Gaza şi Cisiordania, s-a cimentat - susţin observatorii.   

Fără alegeri locale în Gaza

Alegerile organizate acum în Cisiordania adâncesc şi mai mult prăpastia politică din interiorul societăţii palestiniene. Hamas nu participă la alegeri, iar electoratul are de votat între Fatah şi câţiva candidaţi independenţi. "Alegerile nu pot fi nici corecte, nici transparente. Mulţi lideri şi membri ai mişcării Hamas sunt în închisorile Autorităţii Palestiniene", afirmă purtătorul de cuvânt al Hamas, Fawsi Barhoum.

Din acest motiv, membrii Hamas boicotează alegerile palestiniene. "Nu le putem acorda legitimitate. Sunt alegerile partidului Fatah, nu alegeri palestiniene", a susţinut Barhoum.  Pe străzile din Gaza, alegerile organizate în Cisiordania nu par a fi un subiect important. Pentru majoritatea oamenilor, Cisiordania este în continuare tărâmul pe care nu se poate pătrunde. În cinci ani de zile, Hamas şi Fatah nu au ajuns la o reconciliere. Acum, nimeni nu-şi mai face iluzii că se va găsi vreo soluţie politică şi că cele două părţi se vor împăca.

Noutăţi în Gaza

Există totuşi şi veşti bune: oraşul Gaza are o nouă promenadă pe care a denumit-o cu mândrie "Corniche". Astă-vară, o parte din vechea stradă de-a lungul plajei la Mediterana a fost înfrumuseţată cu palmieri şi bănci noi-nouţe. În multe locuri din oraş se zăresc şantiere. Pentru prima oară în ultimii cinci ani, constructorii au primit de lucru. Nimeni nu are garanţia că peste câteva luni treaba va mai merge la fel de bine, însă, deocamdată, muncitorii se bucură. În Fâşia Gaza incertitudinea a devenit stare permanentă.

Temerile constructorilor sunt justificate: oţelul, cimentul şi toate celelalte materiale sunt aduse prin tuneluri clandestine care leagă sudul Fâşiei Gaza de Egipt. Israelul permite trecerea peste graniţă numai a materialelor destinate proiectelor ONU. 

Guvernul Hamas promovează ideea unei zone comerciale libere între Egipt şi Fâşia Gaza, dar egiptenii evită subiectul. De aceea, în Gaza sunt preferate mai degrabă discuţiile despre banii Qatar-ului care intenţionează să finanţeze reconstrucţia fâşiei şi să-i consolideze infrastructura cu nu mai puţin de 254 de milioane de dolari. În Gaza ar urma să fie construite străzi şi locuinţe. La pachet: recunoaşterea politică a, deocamdată, izolatei organizaţii Hamas. 

Gaza 2020 - un viitor sumbru

Regiunea are nevoie urgentă de investiţii, dar dacă va trăi în izolare, viaţa oamenilor se va îngreuna şi mai mult - se menţionează în noul raport ONU, "Gaza 2020". Conform estimărilor, în opt ani de zile, populaţia va creşte de la 1,6 milioane la 2,1 milioane de locuitori. Rezervele de apă şi energie nu vor mai ajunge. În ziua de azi, peste 70% din locuitori sunt dependenţi de ajutoare. 

La graniţa cu Egiptul, situaţia parcă s-a mai îmbunătăţit: conform ONU, zilnic, în Egipt, trec aproximativ 700 de palestinieni. Dar, deseori, călătoria are ceva din caracterul unui joc de noroc, căci graniţa se poate închide de pe o zi pe alta.

"Fireşte, putem vorbi despre înfiinţarea unui stat şi despre consolidarea naţiunilor, dar ceea ce are cu adevărat nevoie Gaza este libertatea de circulaţie a persoanei şi a mărfurilor. Numai astfel îşi poate crea o economie durabilă şi o societate funcţională", crede directorul UNWRA, Robert Turner. UNWRA este organizaţia ONU pentru refugiaţii palestinieni, singura instituţie de acest fel, consacrată ajutorării unei singure naţiuni,  creată vreodată de organizaţia mondială.

Perspectivele tinerei generaţii

Aproape fiecare al doilea palestinian de sub 25 de ani nu-şi găseşte de lucru. "Mă impresionează faptul că în Gaza există oameni bine pregătiţi cărora, rând pe rând, le piere curajul. Afectaţi sunt mai ales tinerii din cauză că nu au un viitor", adaugă Turner.

Samah Ahmed se numără printre cei lipsiţi de orice perspectivă. Tânăra femeie se întâlneşte cu prietenele ei, destul de des, într-o mică galerie de artă din oraşul Gaza. Se consideră mingea de ping-pong a liderilor politici: "În Gaza presiunile vin din două părţi: de o parte este ocupaţia israeliană, de alta sunt cele două organizaţii (palestiniene) care nu se înţeleg", mărturiseşte Samah. Apoi ar mai fi presiunea socială apărută sub conducerea Hamas. Tineretul n-ar vrea să se dea bătut, numai că nu şi-a pierdut speranţa, conchide femeia.