Viaţa din tuneluri

Aproape în faţa tuturor magazinelor de pe principala stradă comercială din oraşul Gaza, strada Mushtir, se află câte un generator electric în funcţiune. De câteva săptămâni, curentul se întrerupe iarăşi zilnic pentru opt până la zece ore. Said Mhuada are aici o mică prăvălie de papetărie. Pe rafturile îngrijite se află toate tipurile de caiete, creioane, ustensile de scris şi desenat. La întrebarea de unde are marfa, Said răspunde fără ocolişuri: "O parte din marfă mai este încă de anii trecuţi, dar grosul este marfă sosită prin tunel."

Said nu este însă, la fel ca majoritatea comercianţilor din Gaza, mulţumit cu calitatea produselor de contrabandă. El arată coperţi de plastic pentru caiete de şcoală format A6. Formatul nu corespunde parametrilor, astfel că niciun caiet nu ar putea să încapă în copertă. Din fericire, adaugă el, mai are un stoc mai vechi de coperţi care provine din Israel. Comerciantul mai afirmă că marfa de slabă calitate sosită prin tunel este în medie de două ori mai scumpă decât cea din Israel. La întrebarea dacă preţurile au început să crească de când Egiptul introduce în pământ un obstacol de oţel la graniţa comună de la Rafah, palestinianul răspunde: "Nu, această acţiune nu influenţează preţurile."

Între Egipt şi Fâşia Gaza au fost săpate estimativ 1500 de tuneluri, prin care se transportă zi şi noapte marfă către teritoriul palestinian supus blocadei. Taufiq el Thuzi este proprietarul unui mic atelier de tâmplărie. Împreună cu opt angajaţi el produce în principal dulapuri şi paturi. Materia primă, lemnul, el o comandă în Egipt, , o plăteşte anticipat fără a şti dacă şi în ce condiţii ajunge la el. Preţul transportului este de 3000 de dolari tona de lemn, un preţ de 10 ori mai mare decât înainte de blocadă. El Thuzi a explcat: "Ştiţi, noi palestinienii putem face minuni în ce priveşte producţia şi munca în cele mai dificile condiţii. Dar, în privinţa unui atelier cum este acesta al meu, în care avem nevoie de lemn, nu ne putem permite să achizionăm toate cele de trebuinţă prin tuneluri. Pentru noi este o situaţie foarte dificilă. Putem face faţă în astfel de condiţii doar o scurtă perioadă de timp. În domeniul nostru este nevoie de calitate şi de producţie în cantităţi mari."

În cabinetul de stomatologie al doctorului Jamal Naim este mare aglomeraţie. În sala de aşteptare se află mai bine de 10 oameni, medicul lucrează simultan la doi pacienţi. Dr Naim a studiat în anii '90 stomatologie la Universitatea din Erlangen, Germania, şi s-a specializat în chirurgie maxilo-facială la Berlin. De atunci, acest tată a opt copii trăieşte în Fâşia Gaza. Şi pentru el şi cabinetul său, tunelurile sunt indispensabile. "Tot ce avem aici, sau mai precis peste 90 la sută, a fost cumpărat în Egipt şi adus prin tuneluri. Eu comand câte unui comerciant egiptean să-mi aducă ce-mi trebuie. Marfa îmi este adusă de contrabandişti şi asta presupune costuri suplimentare însemnate", a explicat el.

Dr Naim, a comandat, în calitate de decan al facultăţii de stomatologie al Palestine International University, o instituţie privată de învăţământ superior, un laborator stomatologic complet, modern şi de cea mai bună calitate, în valoare de aproximativ 150.000 de dolari. Şi acest laborator va fi livrat tot prin tunel şi este aşteptat de la o zi la alta.

Autor: Clemens Verenkotte / Ioachim Alexandru
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu