Verdicte şi decizii absurde

Die Presse din Viena publică un articol extrem de instructiv cu privire la consecinţele demontării statului de drept turcesc de către Recep Tayyip Erdogan, actualul premier islamist în funcţie la Ankara. Doi ani de puşcărie au luat 14 din 17 foşti protestatari inculpaţi (şi condamnaţi cu toţii) de justiţia lui Erdogan pentru că l-ar fi jignit pe premier la o demonstraţie la care au scandat că şeful guvernului e un „lacheu al FMI” şi un „lacheu al boşilor”. Manifestaţia avusese loc acum doi ani.

Ziarul austriac citează opinia avocaţilor apărării, care s-au arătat convinşi că, în conformitate cu sentinţele CEDO protejând dreptul la opinie şi exprimare liberă, verdictele de condamnare pronunţate de tribunalul turc din oraşul universitar Eskişehir sunt absolut inadmisibile. La urma urmei, Erdogan nu fusese denigrat personal, ci criticat ca şef al guvernului.

Die Presse notează că „verdictul de la Eskişehir nu este singular”. La Ankara procuratura a cerut în mod serios câte 14 ani de închisoare ca pedeapsă pentru nişte oameni care, în semn de protest împotriva distrugerii mediului ambiant, încercaseră să planteze trei puieţi într-un campus universitar unde urma să se construiască o stradă. Pedepse draconice de zeci de ani de închisoare solicitaseră şi magistraţii de la Istanbul ca sancţiuni pentru foşti manifestanţi pentru democraţie din parcul Gezi. „Toate aceste cazuri documentează forţa obedienţei” faţă de politic a justiţiei turceşti”, mai relevă ziarul austriac.

Multă cerneală curge şi pe tema erorilor comise de autorităţi în tratarea acuzelor de implicare într-un prezumtiv caz de pornografie infantilă, formulate la adresa fostului deputat social-democrat Sebastian Edathy.

Recent, Edathy şi-a depus mandatul de deputat în Bundestag, invocând probleme de sănătate, dar prea puţini comentatori cred că era într-adevăr bolnav. În schimb, editorialiştii se întreabă cine e de vină pentru că suspectul, la domiciliul căruia poliţia a efectuat o percheziţie tardivă şi a găsit computere şi hard-discuri distruse, fusese informat în mod ilegal de ancheta în care era implicat.

Acuza unei divulgări a secretului de serviciu, un demers eventual de natură să obstrucţioneze actul de justiţie, ori chiar să-l compromită, comis în octombrie trecut, în calitatea sa de-atunci, de ministru de interne, planează în special asupra actualului ministru al agriculturii, Hans-Peter Friedrich. Unii comentatori îi reproşează politicianului bavarez din CSU că i-a informat în legătură cu suspiciunile poliţiei pe viitorii săi parteneri de guvernare social-democraţi, din al căror partid face parte Edathy.

„De ce ştiau de acest caz Sigmar Gabriel (şi ceilalţi lideri ai SPD) nu însă şi preşedintele Bundestagului, Lammert?”, (care ar fi trebuit să fie informat spre a-i ridica imunitatea lui Edathy) – se întreabă Tageszeitung din Berlin. Ziarul german acuză diverşi oficiali de minciună şi le cere să clarifice urgent ce e de clarificat.

Unii observatori exprimă oarecare înţelegere pentru demersul lui Friedrich. Kölner Stadt-Anzeiger subliniază de pildă că fostul ministru de interne creştin-social nu putea să-i lase în întuneric pe viitorii săi partneri de guvernare fără să-i expună pericolului de a-i oferi în mod scandalos un minister celui bănuit a cumpăra materiale de pornografie infantilă.

În fine, Thüringische Landeszeitung îi critică pe social-democraţi care, odată devoalată informarea prematură a lui Edathy, au arătat rapid cu degetul acuzator îndreptat spre colegul lor de centru dreapta, Friedrich.

Punctul pe i îl pune Badische Zeitung. Care confirmă că, deşi deocamdată nu s-a dovedit nimic, totul fiind încă în stadiul de speculaţie, întreaga cestiune „duhneşte de la o poştă!”