1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Verde de Constanţa

Un studiu citat de câteva publicaţii occidentale releva, la începutul lunii mai, că, la nivel global, s-a înregsitrat, pentru prima oară, după mulţi ani, o scădere a cotei de afectare a stratului de ozon al planetei.

default

Pe faleza din Vama Veche, primăria comunei Limanu a plantat, la mijlocul celei de-a doua săptămâni a lunii mai, un şir de puieţi de copaci. Firavi, c-aşa-s puieţii. Duminică seara, după nici patru zile, o bună parte dintre viitorii copaci nu mai existau.

Este, parcă, un blestem pentru plămânii României: ce-a fost s-a defrişat, ce e nou fie se plantează anapoda, fie cade pradă inconştienţei. Iar în oraşe, unde se iveşte un locşor liber, primul gând al autorităţilor are conotaţii imobiliare. Există, însă, şi demersuri constructive. Uneori (şi atunci vorbim de miracole) vin de la autorităţi. Alteori sunt lovituri de imagine ale unor corporaţii care au îmbrăţişat, şi în România, conceptul „trendy” de responsabilitate socială. Probabil că a fost o răutate gratuită, această din urmă afirmaţie. Până la urmă, scopul scuză mijloacele, pentru că, aşa cum afirmă Răzvan Popescu-Mirceni, directorul Oceanic Club, organizaţie non-guvernamentală având ca obiect de activitate pe larg definit protecţia mediului, „toate oraşele României suferă de pe urma carenţei pe cap de locuitor, comparativ cu multe alte state europene”.

Răzvan Popescu-Mirceni a făcut parte din juriul unui concurs de proiecte organizat de companie Petrom şi având ca rezultat construirea unui parc într-una din zonele cele mai uscate ale oraşului Constanţa.

Astfel de proiecte atrag mulţi concurenţi. Unii chiar ştiu despre ce este vorba, alţii se înscriu doar în speranţa că prind, astfel, un grant. O bună parte dintre proiectele înscrise nu au corespuns standardelor minime necesare pentru a face o astfel de investiţie cu adevărat utilă. Viceprimarul Constanţei, Gabi Stan, crede că „ar fi trebuit să meargă să vadă mai bine specificul locului, să meargă să vadă în ce zonă fac acest parc. Multe dintre ele nu se adaptează foarte bine locului”. Cu toate acestea, Răzvan Popescu-Mirceni vede partea plină a paharului: „Parafrazând: este un pas mic pentru Constanţa dar un pas mare pentru atitudinea faţă de spaţiul verde”. Răzvan Popescu-Mirceni vorbeşte despre ce ar trebui făcut pentru ca principalul oraş de la malul Mării Negre să nu mai fie dominat de o atmosferă gălbuie, prăfuită: „Prezenţa unor tipuri de plante specifice dar rezistente la atmosfera încărcată cu pulbere, la secetă şi la condiţii extreme – iernile, la Constanţa, nu sunt întotdeauna foarte blânde, au vânturi puternice, au temperaturi scăzute în anumite momente iar verile sunt călduroase şi secetoase. Prezenţa acelor sisteme care permit o dinamică a apei (cascade, perdele, jeturi de fântâni arteziene) care să reţină pulberile din atmosferă în suspensie, poate reprezenta o sursă, o baterie, un acumulator”.

Directorul Oceanic Club aminteşte că nici oraşul nu mai este cum era cândva: „Nu trebuie să omitem faptul că regimul de construcţii din Constanţa a suferit schimbări. Se construieşte mai înalt, se construieşte mai aglomerat.”. Viceprimarul Stan promite că există şi o compensare: „În acest moment construim un parc de la zero, în afară de acesta – de dimensiuni mai mari. Şi mai avem încă alte două parcuri în proiect, cu bani jumătate din bugetul local, jumătate europeni. Şi mai avem două proiecte pe care le vom duce la bun sfârşit cu bani locali”.

Condiţia fundamentală este ca, o dată decisă soarta verde a unui spaţiu viran, lucrurile să ţină cont şi de condiţiile locale. Pentru că s-au mai întâlnit cazuri în România când campanii de plantări de copaci în zone expuse unui proces de deşertificare au beneficiat de multă vizibilitate dar de vegetaţie inadaptabilă biotopului existent.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Medana Weident