Veniturile din sistemul judiciar

Valul de revendicări a fost stopat de o decizie recentă a Curţii Costituţionale, dar nemulţumirile continuă să se manifeste.

De-a lungul anului trecut, Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a făcut apeluri insistente către magistraţi să-şi tempereze revendicările, întrucît Bugetul Ministerului de Justiţie este pur şi simplui excedat de solicitări.

Aproximativ 2000 de procese au fost intentate împotriva Statului cu scopul de a se obţine, retroactiv, diferite suplimentări de salarii (spor neuropsihic, de calculator, de confidenţialitate sau de periculozitate).

Reclamanţii obţinuseră sentinţe judecătoreşti irevocabile, aşa încît se crease asupra Bugetului o presiune foarte mare, una de nesusţinut.

Soluţia a venit de la Curtea Constituţională, care în urma unei excepţii de neconstituţionalitate invocate de Ministerul Public, a arătat (în Decizia din 4 decembrie 2008) că Justiţia, în tentativa ei de a acorda drepturi salariale, nestipulate în nici o lege, încalcă separaţia puterilor în stat, substituindu-se Parlamentului şi Guvernului în acelaşi timp.

Sursa acestor revendicări, care crescuseră în sistemul judiciar ca bulgărele de zăpadă, o reprezintă inegalităţile apărute, treptat, în sistemul de salarii. Unii magistraţi s-au considerat nedreptăţiţi din cauză erau mai plătiţi mai prost decît alţii, cu toate că, după părerea lor, îndeplinesc aceleaşi funcţiuni şi se supun aceloraşi riscuri.

Dar se pare că scînteia a reprezentat-o înfiinţarea DNA şi acordarea de drepturi speciale procurorilor cu dosare de corupţie la nivel înalt. Fostul ministru de Justiţie, Monica Macovei, se vedea astfel contestată nu doar în Parlament din motive politice, dar şi în interiorul aparatului judiciar, din motive de gelozie profesională.

Magistraţii care s-au considerat nedreptăţiţi (discriminaţi) au făcut contestaţie la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi, în mod suprinzător, au obţinut cîştig de cauză.

Episodul s-a petrecut în 2005, într-o perioadă în care CNCD avea o componenţă ostilă ministrului de Justiţie. Ulterior pe baza acestei decizii a CNCD, reclamanţii au dat Statul în judecată şi au obţinut sentinţe favorabile.

Aşa cum am arătat, Curtea Constituţională a oprit aceste revendicări salariale, arătînd că o instanţă de judecată nu poate să stabilească sisteme de salarizare.

Recent, la întrunirea de bilanţ a CSM, preşedintele Traian Băsescu i-a criticat în termeni tăioşi pe magistraţii care ajunseseră, practic, să-şi stabilească singuri salariile.

Într-adevăr, aşa cum arătase şi Curtea Constituţională, Justiţia se substituise deopotrivă Legislativului şi Executivului.

Dar toate acesta s-au întîmplat şi din cauza faptului că în sistemul legal românesc există un loc vulnerabil. Acesta este CNCD şi legile după care funcţionează. De exemplu, legea privitoare la combaterea discriminării, adoptată, pripit, la solicitarea UE, s-a dovedit a fi prilejul şi instrumentul unui abuz.

Dacă UE avusese în vedere protejarea minorităţilor şi a altor persoane dezavantajate, în România, printr-o ciudată distorsiune, s-a ajuns ca CNCD să adopte decizii privitoare la inegalitatea salariilor din sistemul judiciar sau la textele unui scriitor renumit.

După decizia din decembrie a Curţii Constituţionale, valul de revendicări a fost stopat, dar tensiunile se păstrează. Ministrul de Justiţie şi-a exprimat intenţia de a promova o nouă lege a salarizării în sistemul judiciar.