Venezuela se îndreaptă spre dictatură

Referitor la victoria obţinută prin referendum de preşedintele Hugo Chavez în Venezuela, ziarul madrilen EL PAIS notează: „Modificarea constituţiei îi permite lui Chavez să rămână la putere şi după anul 2013, când îi expiră mandatul. Referendumul nu a fost însă decât o mascaradă. Şeful statului a folosit mijloacele aflate la dispoziţia puterii şi multe alte trucuri pentru a-şi impune voinţa. Rezultatul referendumului era dinainte clar. Chavez a făcut cu ocazia votului o nouă tentativă de a-şi prezenta regimul drept unul democratic, deşi în realitate este o dictatură. Corupţia, criminalitatea şi sărăcia se răspândesc cu mare repeziciune în Venezuela. Cel mai rău este că în ţară a dispărut posibilitatea unei schimbări de regim.”

THE INDEPENDENT, care apare la Londra, consideră pe marginea aceluiaşi subiect: „ Hugo Chavez a reuşit. El se poate prezenta din nou la alegeri în 2012. Teoretic, el ar putea să rămână în funcţie alţi 12 ani şi chiar mai mult. Pentru simpatizanţii lui Chavez, referendumul înseamnă o victorie a „revoluţiei bolivariene”. Pentru opoziţia din interiorul şi exteriorul ţării, acest pas duce Venezuela în direcţia dictaturii. Viitorul Venezuelei depinde mai mult ca niciodată de o singură persoană. Va fi Chavez în stare să-şi controleze setea de putere şi autoritate? Sperăm pentru poporul venezuelan, că nu va fi nevoit să trăiască într-un stat autoritar.”

DIE PRESSE care apare la Viena îşi consacră editorialul situaţiei din Kosovo, la împlinirea unui an de la independenţă, considerând că numeroasele organizaţii internaţionale prezente la Priştina mai mult dăunează decât ajută. „Misiunea Naţiunilor Unite în Kosovo, UNMIK, a fost necesară în 1999, fiindcă provincia se afla în pragul unui nou început. Numai că ONU nu avea experienţă cu misiuni atât de complexe şi astfel multe învăţăminte au fost trase pe spinarea oamenilor din Kosovo. Cu un an în urmă, când Priştina şi-a proclamat independenţa, misiunea UNMIK ar fi trebuit să se retragă, cedând locul UE. De acest plan nu s-a ales nimic, din cauza opoziţiei Serbiei şi a veto-ului rusesc la ONU. De altfel nu se miră nimeni că Belgradul şi Mosova nu acceptă în continuare independenţa Kosovo. Acum, la un an de la proclamarea neatârnării, situaţia a devenit deosebit de confuză. O multitudine de organizaţii internaţionale sunt prezente în zonă, şi fiecare are menirea de a controla câte ceva. Că această situaţie este benefică pentru dezvoltarea regiunii – asta nu prea mai crede nimeni.”

Ziarul LA CHARENTE LIBRE apreciază că preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, se confruntă cu mari dificultăţi interne , cu două zile înaintea reuniunii de criză pe care o va avea cu partenerii sociali. Nici criticile Uniunii Europene, legate de programul de sprijinire a industriei auto nu vin să întărească poziţia lui Sarkozy. În jurnal se subliniază: „Preşedintele, aflat în cădere liberă în sondaje de la interviul acordat televiziunii la începutul acestei luni, devine la palatul Elysee din ce în ce mai izolat. Şi, pentru că dificultăţile au tendinţa de a se înmulţi, Sarkozy se vede nevoit să-şi trimită premierul, pe Francois Fillon, la Bruxelles, spre a dezamorsa acuzaţiile de protecţionism, aduse Franţei. Fără îndoială, aceasta este o săptămână foarte primejdioasă pentru Sarkozy.”

În sfârşit, DERNIERES NOUVELLES dALSACE, care apare la Strasbourg, exprimă scepticism cu privire la campania antiteroristă americană în Afganistan: „Vor avea americanii mai mari şanse să-i prindă pe Osama Bin Laden şi pe mullahul Omar, liderul talibanilor, o dată cu sosirea în Afganistan a celor 30.000 de militari suplimentari? Vor reuşi ei să elimine terorismul şi să stabilizeze situaţia la poalele Hindukuşului? Vor fi ei capabili să pună stavilă fundamentalismului în plină expansiune din Pakistanul învecinat? Greu de crezut, fiindcă Pakistanul este o ţară de o cu totul altă dimensiune. Acolo se află aproape 170 de milioane de oameni şi bomba atomică.”