1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

PUNŢI DE SUFLET

Vaccinuri ADN

Imunizarea împotriva bolilor infecţioase a cunoscut o serie de etape. Primul pas a fost vaccinul contra variolei cu viruşi de la bovine. În faza următoare au fost folosiţi germeni patogeni slăbiţi, apoi morţi. În sfîrşit, vaccinurile pot fi numai părţi de viruşi sau bacterii şi pot fi produse prin inginerie genetică. Ne aflăm acum în faţa unui nou pas, care se anunţă a fi revoluţionar.

default

În viitor, virusologii se vor putea lipsi cu totul de germenii patogeni. Noile vaccinuri nu vor mai conţine proteine ale agenţilor infecţioşi, ci doar planul de construcţie al acestora, cu alte cuvinte segmente de ADN, combinate cu un fel de comutator care să-i permită corpului omenesc “citirea” materialului genetic al microbilor. Dacă informaţia genetică este preluată de celule, atunci acestea produc componentele posibililor agresori. Consecinţa este mobilizarea forţelor de apărare ale organismului, care îl protejază durabil contra infecţiilor.

La începutul anilor `90 oamenii de ştiinţă au trăit o adevărată euforie: vaccinurile ADN au dat rezultate spectaculoase în experimente pe şoareci, cobaii putînd fi imunizaţi împotriva unui mare număr de boli infecţioase. Duşul rece, însă, nu a întîrziat: aceeaşi metodă s-a dovedit a fi ineficientă la maimuţe.

Virusologii nu s-au descurajat şi continuă cercetările, întrucît noile vaccinuri prezintă o serie de avantaje. Segmentele ADN pot fi produse mult mai simplu şi mai repede decît vaccinurile convenţionale, fiind astfel ideale în combaterea unor agenţi infecţioşi nou apăruţi, necunoscuţi înainte sau a unor atacuri cu arme biologice. Semnificativ este faptul că vaccinurile ADN au fost testate cu succes, tot pe şoareci, împotriva sindromului respirator acut sever şi împotriva antraxului.

Un alt avantaj al metodei îl prezintă faptul că segmentele ADN se menţin stabile fără să fie nevoie să fie păstrate la rece, însuşire importantă pentru ţările în curs de dezvoltare. De aceea, specialiştii se străduiesc în mod special să realizeze un astfel de vaccin contra sida. Un vaccin contra ebola este testat în prezent în studii clinice.

Deocamdată, medicii combină vaccinurile ADN cu altele, convenţionale, dat fiind că la maimuţe reacţia imunitară la cele dintîi este prea slabă. Institutul Max Planck de Biologia maladiilor infecţioase din Berlin lucrează în cooperare cu firma Mologen la un vaccin ADN contra tuberculozei. În acest caz vaccinul clasic este cel care nu mai are eficienţă satisfăcătoare, mai ales în tuberculoza pulmonară la adulţi, şi de aceea este combinat cu un segment ADN.

Însuşirea cea mai de preţ a viitoarelor vaccinuri va fi verificată la combaterea viruşilor în pernanentă modificare, cum ar fi cei de gripă. În fiecare sezon, aceştia îşi schimbă membrana, reuşind să nu fie depistaţi ca agresori de sistemul imunitar. Virusologii se străduiesc continuu să adapteze vaccinurile la aceste metamorfozări, cu mai mult sau mai puţin succes. Vaccinurile ADN urmează să protejeze de toţi viruşii de gripă, chiar şi de cei care încă nu există, întrucît ele nu se îndreaptă împotriva membranei veşnic schimbătoare a agentului infecţios, ci a proteinelor, care sunt comune tuturor variantelor.

Pînă cînd vom beneficia de aceste minunate arme va mai trece destul de mult timp. Trebuie cercetat temeinic, dacă nu există cumva riscul ca segmentele ADN folosite să antreneze modificări genetice la om. La urma urmelor, vaccinurile sunt destinate oamenilor sănătoşi, care nu pot fi expuşi unor riscuri mai grave decît boala de care urmează să fie protejaţi. În Europa se preconizează începerea unor studii clinice contra unor maladii ca sida şi malaria. Primul vaccin pe bază de ADN este pe punctul de a fi autorizat, şi anume în Statele Unite, dar nu pentru oameni. Este vorba de un vaccin contra virusului de Nil...la cai.

  • Data 11.03.2005
  • Autoare/Autor Elisabeta Sturdza
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B2o5
  • Data 11.03.2005
  • Autoare/Autor Elisabeta Sturdza
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B2o5