1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Vaccin contra tetanusului la adulţi

Elisabeta Sturdza28 iunie 2006

Cine lucrează cu plăcere în grădină trebuie să fie vaccinat împotriva tetanusului. Bacteria „Clostridium tetani“, care se află preponderent în pământ, poate pătrunde cu uşurinţă sub piele printr-o mică rană, declanşând boala.

https://p.dw.com/p/B2mv
Imagine: AP

În ciuda vaccinării, în Germania sunt înregistrate anual aproximativ 15 cazuri de tetanus, deseori cu deznodământ fatal. În realitate, numărul ar putea fi mai mare, dat fiind că, începând din 2001, nu mai este în vigoare obligaţia de a anunţa cazul. Sporii bacililor de tetanus se află pretutindeni în sol, dar şi în praful de pe stradă. Ei sunt rezistenţi la căldură şi la substanţe dezinfectante. În activitatea de zi cu zi, mai ales la grădinărit, se pot produce zgârieturi sau alte răni deschise; de aceea specialiştii de la Institutul Robert Koch din Berlin recomandă ca toţi adulţii să se vaccineze. Se apreciază că, în timp ce toţi copiii sunt vaccinaţi, doar jumătate din populaţia adultă şi-a asigurat imunitate. Or, este ştiut că, odată cu înaintarea în vârstă, rezistenţa organismului la tetanus este tot mai slabă.

După ce pătrund sub piele, sporii agentului patogen se înmulţesc şi produc două toxine: tetanospasmina şi tetanolysina, care se propagă prin traseele nervoase în tot corpul. Timpul de incubaţie este extrem de diferit: de regulă, el variază între 3 zile şi 3 săptămâni. Sunt cazuri, mai rare, când boala se declanşează după o zi, iar alteori după câteva luni. Aceste din urmă cazuri sunt şi cele mai periculoase, întrucât cei afectaţi nu mai fac legătura între simptome şi situaţia care le-a declanşat. Cu atât mai mult cu cât, la început, simptomele nu sunt specifice: dureri de cap, ameţeli, oboseală, febră uşoară. Abia mai târziu se manifestă aşa-numitul “risus sardonicus“, o grimasă datorată contracţiilor din musculatura feţii şi celelalte semne caracteristice ale tetanusului: înţepenirea maxilarului, rigiditatea muşchilor şi crampe musculare dureroase. În cele din urmă se pot manifesta complicaţii ce pot provoca moartea: sunt grav afectate circuitul cardio-vascular şi sistemul respirator. Există posibilitatea unor măsuri de terapie intensivă: degajarea căilor respiratorii, îndepărtarea chirurgicală a focarului de infecţie sau administrarea de antibiotice. În ciuda acestora, mor aproximativ un sfert din pacienţi. Netrataţi, mor mai mult de jumătate.

De aceea este atât de important ca un adult să fie vaccinat. După imunizarea de bază la vârsta de sugaci, trebuie făcută o reîmprospătare a vaccinului, care este foarte bine suportat, o dată la 10 ani. O actualizare a vaccinului este indispensabilă mai ales pentru cine plănuieşte o călătorie în ţările cu climă caldă şi umedă din Asia sau Africa.