1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Va reuşi totuşi Turcia să devină membră a UE?

Rainer Sollich / Ioachim Alexandru22 septembrie 2004

Comisia Europeană îşi va prezenta în data de 6 octombrie raportul privind stadiul reformelor din Turcia, în baza căruia şefii de stat şi de guvern europeni vor decide începerea sau, dimpotrivă, neînceperea negocierilor de aderare cu această ţară. Iniţial, se părea că totul va decurge fără probleme notabile. Ankara a realizat importante reforme, bine primite la Bruxelles, între care abolirea pedepsei cu moartea şi producerea de emisiuni de televiziune în limba kurdă. În ultima vreme însă, au apărut controverse între Turcia şi UE, câtă vreme guvernul de la Ankara a îngheţat aplicarea unui important pachet de reforme. UE a reacţionat într-o primă fază printr-un ultimatum, decizând însă ulterior să-i o

https://p.dw.com/p/B1cH

fere premierului turc mai mult timp.

Cu cât se apropie mai mult data de 6 octombrie, cu atât devine mai tensionată relaţia dintre Bruxelles şi Ankara. Vina pentru această evoluţie o poartă mai ales cercurile conservatoare din interiorul partidului de guvernământ din Turcia, care vor să adauge în completarea pachetului progresist de reformă a Codului Penal, un paragraf potrivit căruia adulterul se pedepseşte cu închisoarea.

În spatele acestei iniţiative legislative se află cu siguranţă mai mult decât un grup de politicieni de provincie din Anatolia, care insistă asupra respectării valorilor tradiţionale. Iniţiativa legislativă este mai degrabă opera unor forţe care ştiu prea bine că ea nu va fi niciodată acceptată de Bruxelles, cu atât mai mult cu cât strădaniile pro-europene ale Turciei sunt privite cu ochi critic de către conservatorii europeni. Aceste forţe politice de la Ankara încearcă aşadar stoparea, în ultimul minut, a procesului de apropiere de Europa.

Premierul Recep Taiyp Erdogan s-a confruntat în această situaţie cu presiuni venind din două părţi: În timp ce Bruxelles-ul a cerut, aşa cum era de aşteptat, renunţarea de urgenţă la paragraful privind adulterul, grupările anti-reformatoare de la Ankara au insistat în favoarea păstrării sale. Astfel că Erdogan nu a văzut decât o singură soluţie: Sistarea întregului pachet de reformă, cu speranţa că va putea, astfel, să câştige timp.

Tactica sa a fost însă criticată la Bruxelles. Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a ameninţat recent că dacă Ankara nu va aplica reformele cerute de Bruxelles, atunci instituţia sa va recomanda neînceperea negocierilor de aderare. Ulterior, acelaşi purtător de cuvânt şi-a îndulcit tonul, precizând că se poate totuşi aştepta pe 6 octombrie o pledoarie pro-aderare, cu menţiunea că negocierile vor debuta abia în clipa în care pachetul de reforme va fi adoptat de Ankara în forma dorită de Bruxelles.

Această decizie pare înţeleaptă. Mai multe se vor stabili probabil mâine, în cursul vizitei pe care Erdogan o va întreprinde în capitala Belgiei. UE ar face în orice caz bine să adopte o poziţie mai puţin rigidă şi să-i acorde premierului turc mai mult timp pentru a reuşi să anuleze opoziţia internă până la decisivul summit european de la finele anului. Cine dictează ultimatumuri pripite, nu face decât să întărească adversarii integrării europene a Turciei. Iar între aceştia nu se numără numai conservatorii europeni - care estimează că o ţară musulmană, chiar dacă are structuri laice puternice, nu are ce căuta în europa creştină - dar şi naţionaliştii şi fundamentaliştii turci, care abia aşteaptă să anuleze îndelungatul proces de europenizare şi de stabilizare a ţării de la Bosfor.