Va părăsi America Irakul?

Legea, adoptată de majoritatea din Senat şi Camera Reprezentanţilor prevede condiţionarea suplimentării fondurilor financiare prevăzute pentru efortul militar american din Irak de fixarea unei date privind retragerea trupelor. Preşedintele nu-şi ascunsese în săptămînile tecute nici iritarea şi lipsa de înţelegere pentru această iniţiativă a majorităţilor democrate, care domină de cîteva luni cele două camere ale Congresului şi nici intenţia de a i se opune.

Doar de două ori s-a văzut nevoit actual preşedinte al SUA să blocheze prin veto un proiect legislativ al Congresului. De această dată miza contenciosului este enormă, la fel ca şi impactul deciziei finale, oricare va fi ea, asupra eşichierului politic internaţional.

Voinţa cui?

Bush s-a grăbit de altfel să-şi motiveze recursul la dreptul său de veto, explicînd odată în plus ce anume e în joc,şi de ce nu poate accepta proiectul. „Deputaţii din Camera reprezentanţilor şi senatorii au adoptat o lege care înlocuieşte judecata comandanţilor militari aflaţi la faţa locului cu opinia politicienilor. Acum cîteva clipe m-am opus prin veto acestui demers”, a reliefat textual şeful Casei Albei.

La rîndul lor, şefii grupurilor democrate din Senat şi Camera reprezentanţilor, Harry Reid şi Nancy Pelosi, suţin că nu fac decît „să pună în aplicare voinţa electoratului”. Alegătorii americani i-au propulsat pe ambii, în toamna trecută, la putere, eliminînd din cursă o serie de congresmeni republicani, ceea ce a modificat echilibrul de forţe din forul legislativ din Washington. In ce-l priveşte, războiul din Irak a devenit cu atît mai impoular, cu cît finalul vărsărilor de sînge între Eufrat şi Tigru nu se întrevede. Iar numărul militarilor americani ucişi în acest conflict a depăşit 3.500.

Bush rămâne consecvent

Cu toate acestea, preşedintele SUA n-are de gînd să cedeze, ceea ce e firesc în condiţiile în care el însuşi este comandantul suprem al forţelor armate. Cu atît mai mult cu cît acestea se află angrenate într-un război global.

Bush n-a lăsat să plutească nici o îndoială asupra efectelor potenţial catastrofale ale iniţiativei legislative a forţelor de stînga din Congres. „A propune un calendar al retragerii înseamnă a fixa data înfrîngerii”, a subliniat preşedintele american, scoţînd în evidenţă iresponsabilitatea demersului.

Intre timp, în faţa Casei Albe, demonstranţi mobilizaţi de stînga scandau lozinci revendicînd oprirea războiului din Irak şi se întrebau cîţi oare vor mai muri.

Anunţarea retragerii ar constitui un bun prilej pentru reorganizarea teroriştilor

In replică, Bush a declarat că, „indiferent de situaţia de la faţa locului, este absurd să-ţi anunţi inamicii cînd anume ai de gînd să te retragi. Tot ce le-ar rămîne teroriştilor de făcut ar fi să-şi marcheze data în calendar, să înceapă să—şi adune forţele şi să plănuiască modul în care vor răsturna guvernul şi vor prelua puterea în ţară. Sunt convins că fixarea unei date a retragerii ar demoraliza poporul irakian i-ar încuraja pe ucigaşii din Orientul Apriopiat şi Mijlociu şi ar lansa un semnal potrivit căruia America nu ştie să-şi respecte angajamentele”.

In plus, preşedintele, majoritatea republicanilor şi chiar o bună parte din congresmenii democraţi consideră că o condiţionare a ajutorului acordat militarilor americani care luptă acum peste mări şi ţări reprezintă o politizare în egală măsură imorală şi inadmisibilă.