1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

„Urâta” şi frica europeanului de rând

Teama de o posibilă prăbuşire a monedei euro nu e singură la părinţi. Pe bătrânul continent, spaimele abundă. Şi nu întâmplător. Europenii, şi nu neapărat cei vârstnici, sunt angoasaţi rău, reiese dintr-un studiu.

default

Cel puţin un european din trei e bolnav psihic. Iar unul din şapte suferă de o teamă maladivă sau mai precis de angst, cum se numeşte, în germană şi, de la Freud încoace, şi în engleză, angoasa. 

Tulburările psihice afectează mai bine de 38 la sută din totalul populaţiei europene şi constituie o povară mai grea pentru casele de asigurări de sănătate chiar decât cancerul sau maladiile cardiace, reiese dintr-un studiu realizat în 27 de ţări europene, sub coordonarea unui psiholog din Dresda. Potrivit lui, frecvenţa şi ordinea apariţiei bolilor psihice sunt aceleaşi în toate ţările europene.

Dar dincolo de toate cifrele alarmante cu privire la numărul îmbolnăvirilor psihice în Europa, există însă un motiv suplimentar să ne apuce frica, spaima, angoasa, teama şi pandaliile.

Nu pentru că pe tot mai mulţi oameni îi cuprind fobiile sau demenţa. Extinderea speranţei de viaţă face tot mai probabilă contractarea unei maladii precum Alzheimer sau demenţa senilă. 

Cea mai alarmantă concluzie a studiului coordonat de Hans-Ulrich Wittchen se referă la vârstele tot mai fragede ale celor, tot mai mulţi, care alunecă în depresii. Pe moment, şapte la sută din locuitorii Bătrânului Continent  se îmbolnăvesc de varii forme de depresie, şi anume cam la fel peste tot, în toate ţările Uniunii Europene.

Dar, potrivit studiului, prima analiză multinaţională atât de cuprinzătoare ale cărei rezultate au început să apară în revista de specialitate "European Neuropsychopharmacology”, fiind citate de ziarul berlinez Die Welt, din ce în ce mai mulţi sunt copiii şi adolescenţii care se îmbolnăvesc.

Depression Symbolbild

Oare de ce devin depresivi atât de mulţi tineri?

Oare de ce devin depresivi atât de mulţi tineri? Şi cum se explică amplificarea numărului junilor de mai puţin de 18 ani care se confruntă cu „urâta”, cum îi spunea nu demult un interesant proiect multi-media prezentat de Deutsche Welle? 

Mai întâi se cere notat că multă vreme s-a crezut, în mod eronat, că depresiile nu i-ar afecta pe copii şi pe tineri. Numeroase studii statistice efectuate în trecut au ocolit aceste grupe de vârstă. Cel actual e, din acest punct de vedere, şi cel mai extins.

Şi, potrivit lui, tulburarea psihică cea mai frecventă e angoasa, care afectează 14 la sută din populaţia europeană, apoi insomnia şi în fine depresiile unipolare (cele care nu denotă o maladie maniaco-depresivă). Urmează varii afecţiuni psihosomatice, alcoolismul şi alte toxicomanii.  

Totuşi, potrivit psihologului din Dresda, „se constată la băieţi şi fete de mai puţin de 18 ani de cinci ori mai multe cazuri de depresie efectivă decât în trecut”. Or, această stare de lucruri e înfiorătoare. Fiindcă aceşti copii riscă să pătimească în mod cronic de pe urma unei astfel de suferinţe.

Întrebat care este cauza acestei amplificări semnificative a numărului celor tineri şi foarte tineri peste care se abat depresiile, coordonatorul studiului a exclus cauzele genetice şi factorii neurobiologici şi a dat, oarecum echivoc, vina pe „nesiguranţa structurilor vieţii”. Ceea ce mi se pare nesatisfăcător. 

Mă întreb în ce măsură trebuie căutat mai atent în anumite zone ale Europei. De pildă în cele în care sunt acasă la ele relativismul cultural sau, după caz, xenofobia, ultranaţionalismul, antisemitismul, ateismul militant, superstiţia, indiferenţa sau ostilitatea faţă de valorile familiei şi alte excrescenţe postmoderne ale corectitudinii politice.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Ovidiu Suciu