1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Uniunea Europeană, până la Oceanul Indian

Pe 31.03 Franţa i-a urat bun-venit unui nou-sosit: insula Mayotte, situată în Oceanul Indian, între Madagascar şi Mozambic, a devenit departament francez cu aceleaşi drepturi precum cele din Franţa metropolitană.

default

Alături de ministrul francez al teritoriilor de peste mări, Marie-Luce Penchard, locuitorii de pe Mayotte au sărbătorit transformarea insulei din "comunitate departamentală" cu autonomie administrativă (începând din 1946) în departament al Franţei. Ceremonia oficială la care vor participa personalităţi de la Bruxelles va avea loc în luna aprilie (25-27 aprilie).

Cedată Franţei împreună cu celelalte insule din arhipelagul Comorelor în 1841, Mayotte a fost singura care a renunţat prin referendum la independenţă (în anii ´70) şi a optat pentru păstrarea legăturilor cu Franţa.

Timp îndelungat, Comore a pretins dreptul asupra insulei. Un proiect al Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite din 1976 sprijinea suveranitatea Comore asupra insulei Mayotte, dar Franţa şi-a folosit dreptul de veto.

Situaţia insulei s-a dovedit a fi împovărătoare pentru Franţa. În vreme ce populaţia locală majoritară nu dorea independenţa, câteva regimuri de stânga post-coloniale criticau aspru păstrarea relaţiilor dintre Mayotte şi Franţa.

Mai mult, situaţia particulară a administraţiei locale, formată conform legii musulmane, era dificil de integrat în structurile legale ale Franţei.

Pentru populaţia insulei, noul statut reprezintă un vis împlinit. Thoihir Youssouffa, director-adjunct al Consiliului General, aminteşte de lungul drum pe care l-au străbătut până în momentul martie 2011:

"Populaţia a luptat mai bine de cincizeci de ani pentru a ajunge aici. Imaginaţi-vă că în 1958 a fost organizat primul congres în acest scop. Poporul şi-a exprimat voinţa în repetate rânduri. În 1975 a votat prin referendum împotriva independenţei. Dorinţa de a deveni parte din Republică a fost demonstrată în 1976 şi reconfirmată în 1979. Cu o majoritate covârşitoare de voturi, în urma plebiscitului din martie 2009, oamenii au optat pentru transformarea insulei în departament al Franţei."

O a doua Lampedusa?

Karte Komoren Mayotte englisch

Dorinţa de schimbare s-a născut din raţiuni economice şi a dăinuit decenii la rând. Istoricul Christophe Wargny înţelege motivaţia locuitorilor insulei:

"După felul deplorabil în care arată totul şi după lipsa atâtor mijloace pe insulele din jur, este evident că populaţia de pe Mayotte n-a avut niciun motiv să-şi dorescă independenţa. Transformarea insulei în departament va duce la o creştere a nivelului de trai de cincizeci de ori mai mare faţă de restul arhipelagului. Mayotte nu produce nimic, dar va beneficia de toate avantajele sociale ale sistemului francez."

Misiunea patriei pe Mayotte nu e deloc uşoară, căci Franţa este nevoită să investească mult în noul ei departament. Mai mult, Christophe Wargny susţine că Paris-ul nu are o strategie coerentă în privinţa teritoriilor de peste mări.

Noul statut al insulei va agrava problema migraţiei. Pentru că pe Mayotte sunt condiţii de trai mai bune faţă de restul arhipelagului, fiecare al treilea locuitor este străin sau refugiat. Anual, pe Mayotte sosesc 24.000 de imigranţi ilegali. În aceste condiţii, Franţa a trimis deja pe insulă forţe de ordine.

Problema imigraţiei ilegale pe Mayotte s-ar putea extinde şi la nivel comunitar având în vedere că, începând cu 1 ianuarie 2014, insula va deveni teritoriu al UE. Mayotte s-ar putea transforma într-o a doua Lampedusa, afirmă Youssouffa:

"Am văzut cu ce probleme se confruntă Italia din cauza situaţiei din nordul Africii. Şi pe Mayotte e la fel."

Cu toate acestea, mai spune Youssouffa, poziţia geo-strategică a insulei ar putea fi în avantajul UE. Conducerea locală a elaborat deja o strategie care ar putea transforma Mayotte în cel mai important avanpost în lupta împotriva pirateriei în partea de est a Africii.

Autori: Elise Cannuel, Claudia Ştefan
Redactor. Petre M. Iancu