1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Uniunea Europeană la Marea Neagră

Relaţiile Uniunii Europene cu majoritatea ţărilor riverane la Marea Neagră au un caracter bilateral. Comisia Uniunii Europene este interesată însă în stabilirea de noi forme de cooperare, de noi conexiuni – care , sub un termen generic, au şi fost botezate: Sinergiile Mării Negre.

default

Interesul autorităţilor europene de la Bruxelles faţă de această regiune periferică a continentului este alimentată în primul rînd de importanţa ei strategică din punct de vedere energetic. Regiunea Mării Negre este tranzitată nu doar de mijloacele de transport a gazelor şi ţiţeiului din Caucaz şi Caspica, ci şi de reţele criminale de traficanţi de mărfuri şi persoane, de călăuze ale migraţiei ilegale.Sudosteuropa Gesellschaft din Berlin a organizat o conferinţă consacrată regiunii Mării Negre la care participă reprezentanţii ţărilor care fac parte din acest spaţiu.

Deşi aparent academică întrebarea dacă Pontul Euxin şi ţărmurile sale constituie o regiune în sine sau sunt doar un construct „geopolitic şi economic” este motivată de realitate : ţările riverane la Marea Neagră nu au identităţi comune, nu vizează obiective comune, nu se înscriu într-un cadru politic omogen. Pentru Uniunea Europeană motivele pentru care regiunea Mării Negre este demnă de toată atenţia sunt evidente – rezultă din declaraţia lui Erhard Busek, coordonatorul special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud Est: „ Cu România şi Bulgaria, Uniunea Europeană este direct reprezentată la Marea Neagră. Avem aici o serie de conflicte care nu sunt complet îngheţate ci chiar foarte vii.Iar situaţiile sunt dintre cele mai diferite: există procese migratorii, criminalitate organizată. Avem de aceea nevoie de măsuri concrete pe care nu le putem institui bilateral – spre exemplu Uniunea Europeană şi Chişinău, Istanbul, Tbilisi.Avem pur şi simplu nevoie de cooperare regională.”

Pe lîngă combaterea criminalităţii organizate şi a migraţiei ilegale, miza este şi cea a instituirii democraţiei, a respectării drepturilor omului, a edificării structurilor educaţionale şi de cercetare, a politicii de dezvoltare şi de respectare a mediului, a infrastructurii. Dar prioritară este şi rămîne cooperarea în domeniul securităţii şi al politicii energetice. Gernot Erler, secretar de stat în ministerul de interne, a precizat aceste obiective, sugerînd şi extinderea lor :

„Elaborăm în prezent şi o strategie pentru Asia centrală – o regiune care pentru Uniunea Europeană are o importanţă decisivă din perspectiva chestiunilor de securitate, a apropierii de Afganistan, în lupta împotriva terorismului, dar şi din perspectiva stabilităţii relaţiilor de vecinătate. Iar dacă privim pe hartă, se observă imediat că regiunea Mării Negre este marele spaţiu de legătură între Asia Centrală şi Uniunea Europeană.”

Din lucrările conferinţei rezultă că Uniunea Europeană nu intenţionează să elaboreze noi structuri instituţionale de cooperare cu ţările riverane la Marea Neagră ci să ducă mai departe relaţiile deja existente cu acest spaţiu, să le coreleze cu relaţiile din interiorul acestui spaţiu, să le dezvolte astfel încît să poată valorifica sinergiile rezultînd din această concertare şi să poată elabora o strategie de încredere. Principalul partener de dialog al Uniunii Europene va rîmîne din această perspectivă Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre cu sediul la Istanbul.

  • Data 08.05.2007
  • Autoare/Autor Panagiotis Kouparanis / Rodica Binder
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1D2
  • Data 08.05.2007
  • Autoare/Autor Panagiotis Kouparanis / Rodica Binder
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1D2