Unitatea germană:săvîrşită nu şi ...desăvîrşită

Locuitorii noii Germanii suferă de pe urma istoriei ţării lor, în special a sechelelor lăsate în noile landuri, de deceniile de comunism.

Sentimentul unei solidarităţi de destin a locuitorilor vechilor şi noilor landuri federale nu s-a putut închega pe deplin în cei 14 ani care au trecut de la istorica dată, prea puţini pentru a vindeca trauma unei îndelungate scindări. Ceea ce nu înseamnă că solidaritatea nu se poate manifesta cu impetuozitate în momente de cumpănă cum a fost catastrofala ieşire din albie a Elbei. Chiar dacă o naţiune iese călită în urma unor astfel de probe de foc, trebuie să existe şi alte resorturi apte să faciliteze sinteza sentimentelor de apartenenţă la acelaşi spaţiu identitar, să elimine animozităţile.

Vest germanii cred că fraţii lor din răsărit au primit destule ajutoare în timp ce aceştia din urmă se simt nedreptăţiţi .Statistica relativizează impresiile dar ele persistă la nivelul de profunzime al conştiinţei colective. Un fenomen firesc - fiindcă sentimentul unei apartenenţe comune sau al solidarităţii de familie nu sunt rezultantele unor calcule contabiliceşti ci ale unor experienţe de viaţă.

Imediat după momentul unificării, Germaniei i-a lipsit însă şi experienţa politică , logistică şi socială care să faciliteze procesul armonizării nivelului de trai al locuitorilor vechilor şi noilor landuri federale. Dezideratul însă, stipulat în constituţie, obligă şi azi clasa politică la eforturi pe măsura idealului, cu atît mai susţinute cu cît unele discrepanţe crase de nivel de trai şi mentalitate dăinuie încă. Eliminarea lor trebuie să rămînă în continuare prioritară cu atît mai mult cu cît în cîteva noi landuri locuitorii îşi simt ameninţată existenţa de preconziatele reforme sociale şi de pe piaţa muncii. Acest sentiment de nesiguranţă şi frustrare, în absenţa unor explicaţii convingătoare şi credibile , a făcut posibil derapajul spre extrema dreaptă a rezultatelor la recentele alegeri din două noi landuri federale.Voturile date extremei din protest reprezintă în realitate o sfidare a democraţiei şi deja acest fapt este suficient de grav pentru a-i determina pe responsabilii politici să acţioneze şi din cînd în cînd să facă publice şi imensele progrese sociale şi economice înfăptuite în fostul stat al muncitorilor şi ţăranilor.

Regretabilă rămîne lipsa de interes a multor vest - germani faţă de felul în care fraţii lor din răsărit au trăit în timpul comunismului. Gradele şi natura socializării Germaniei fiind atît de diferite una de cealaltă vreme de decenii , ele se cer percepute şi retrospectiv, tocmai fiindcă efectele lor de durată sunt încă flagrante .Existenţa individuală şi colectivă a germanilor din est şi din vest nu poate fi percepută doar prin lentila unor clişee şi prejudecăţi; este necesar un temeinic şi plin de răbdare proces prealabil de comunicare şi înţelegere. Este nevoie de timp , de răgaz, de eforturi , de acea componentă umană, empirică , a existenţei de zi cu zi , vreme de mai multe generaţii poate, pentru ca zidul din capetele oamenilor să dispară complet.