1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Uneori, răul e spre bine

Ca şi cum criza monedei europene nu ar fi dat destulă bătaie de cap liderilor celor 27, de dincolo de Canalul Mînecii a început să bîntuie pe continent şi spectrul destrămării UE. Antidoturi există.

Fiecare nouă zi pare a-i da dreptate generalului de Gaulle. In 1963, pe cînd era preşedinte al Franţei şi semna împreună cu Adenauer, cancelarul german, istoricul Tratat de la Palatul Elysée, vajnicul general a respins sus şi tare ipoteza aderării Marii Britanii la pe-atunci Comunitatea Economică Europeană, aminteşte azi cotidianul francez SUD-OUEST şi continuă: Cu excepţia pieţei europene integrate de pe urma căreia au avut doar de profitat, britanicii au respins mai toate formele noi de colaborare în cadrul Uniunii, după ce totuşi au fost primiţi.

Ironia amară a întîmplării face Marea Britanie să-şi anunţe clar şi răspicat atît condiţiile rămînerii ei în Uniunea Europeană precum şi organizarea unui referendum în acest sens, la doar o zi după ce la Berlin a fost celebrată cu fastul şi pompa cuvenite, împlinirea a 50 de ani de la consfinţirea mariajului franco-german ce avea să ducă la sporirea în timp a familiei europene. Căreia acum, britanicii par dispuşi să-i întoarcă spatele dacă lucrurile nu se vor aranja aşa cum doresc ei, adică în propriul lor avantaj. Or, procedînd astfel, din vădite raţiuni politice şi electorale interne, Cameron a luat-o pe un drum greşit, estimează FRANKFURTER RUNDSCHAU, greşit pentru Europa dar şi pentru Marea Britanie şi nu în cele din urmă pentru el însuşi, scrie ziarul citat.

Mai grav încă: cu discursul său, Cameron ar fi deschis o cutie a Pandorei, crede ziarul olandez NRC HANDELSBLAD, dînd şi explicaţiile de rigoare: Cameron doreşte să modifice Tratatul European în care anumite reguli de joc sunt prestabilite, oferindu-le-le astfel pe termen lung britanicilor posibilitatea de a hotărî ei în ce domeniu vor să cooperez şi în care nu. Şi Angela Merkel a dorit o modificare a Tratatului dar cu scopul precis de a combate criza. Între timp Merkel a renunţat să mai „atace” tratatul. Nici alte ţări şi nici Franţa nu doresc acest lucru, fiindcă momentul este nepotrivit şi procesul ar fi de durată. Fiecare şef de guvern şi nu numai Cameron ar putea, într-un atare caz, formula o listă de revendicări. Ceea ce ar echivala cu deschiderea Cutiei Pandorei. Sau cu scoaterea de către britanici a stafidelor din cozonacul european ori, scrie RHEINPFALZ, cu scoaterea de către Uniunea Europeană a castanelor din foc.

Totuşi, privit mai îndeaproape, discursul lui Cameron, care a iritat spiritele, are şi părţile lui bune pe care le distinge FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG: britanicii nu vor o Uniune tot mai încorsetată, ci o cooperare interstatală şi o piaţă integrată. Este nevoie de un cadru fix, dar la fel de necesar este ca în interiorul lui să se poată regăsi diversele mentalităţi, tradiţii şi ţeluri. Ceea ce înseamnă că fără flexibilitate nimic nu mai funcţionează. Cheia reuşitei proiectului european este de a combina flexibilitatea cu obligaţiile.

Ca şi ziarul danez BERLINGSKE TIDENDE, şi germanul DIE WELT atribuie discursului lui Cameron un efect eliberator, el face iminentă o clarificare a poziţiilor, din care motiv Merkel a şi decis, dînd din nou dovadă de înţelepciune, să stea de vorbă în linişte, după ce emoţiile se vor fi risipit, cu colegul ei britanic.

Alegerile din Israel suscită de asemenea interesul editorialiştilor care întrevăd în rezultatul lor expresia dorinţei alegătorilor de a vedea feţe noi, de a percepe un stil nou şi coagularea unui centru moderat în spectrul politic al ţării, consideră DIE WELT, precizînd că Netanyahu va rămîne premier, dar că un guvern de centru va fi spre binele Israelului. Dacă însă Netanyahu se va cantona pe mai departe pe poziţiile sale radicale, istoria îl va sancţiona socotind anii cît el va mai rămîne la putere drept timp pierdut, opinează SÜDDEUTSCHE ZEITUNG.