1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Une e sufletul Europei?

E Franţa doar un simplu „bilanţ comercial”? Şi ce aduce de fapt Europei proaspăt semnatul tratatul de reformă al UE?

default

Libianului Gaddafi îi place să locuiască într-un cort chiar şi cînd vizitează Europa - aici unul mai luxos, priponit în Belgia pentru dictatorul de la Tripoli.

E Franţa doar un simplu „bilanţ comercial”? Câtuşi de puţin, afirmase însărcinata guvernului francez pentru drepturile omului, protestînd împotriva prezenţei la Paris a preşedintelui libian Gaddafi. Der Standard din Viena se arată uimit de politica şefului ei. „In campania sa electorală, Nicolas Sarkozy promisese intervenţia în favoarea celor oprimaţi. Mai nou, îi întinde la Paris covorul roşu unui tiran iresponsabil precum Gaddafi, pe care îl evită şi americanii. In schimb Sarkozy refuză să-l primească pe Dalai Lama, iar în vizita pe care şeful statului francez a efectuat-o în China, a lăst-o acasă pe responsabila guvernului său pentru apărarea drepturilor omului”, se revoltă ziarul austriac.

În răstimp, numeroşi comentatori se ocupă de semnarea tratatului de reformă al UE. Daily Telegraph din Londra îi cere premierului laburist britanic Gordon Brown să-şi refacă „pierduta credibilitate” prin organizarea „unui referendum care să le dea oamenilor(din Regatul Unit) posibilitatea să decidă ei înşişi” asupra acestui tratat. De care, potrivit ziarului ABC de la Madrid, am face bine să nu ne bucurăm prea repede. Fiindcă „pompoasele cuvîntări rostite la Lisabona amintesc de ceremonia similară care a avut loc cu ani în urmă la Roma#, unde fusese lansat proiectul constituţional european „încheiat cu un dezastru” şi înmormîntat de nu-ul referendumului derulat în Franţa. „Partea bună e că s-a pus capăt nesiguranţei, deşi rezultatul e prea complicat pentru a fi şi practic”, mai susţine ziarul madrilen.

Nu puţini editorialişti germani salută în schimb tratatul, considerîndu-l un progres „remarcabil” sau chiar „decisiv” întrucît, după cum scrie Oldenburgische Volkszeitung, „oferă UE baza unei acţiuni politice mai eficiente”. Şi Norbayerischer Kurier îl salută.

Dar mulţi comentatori îşi manifestă scepticismul. „Greu de crezut că tratatul îi va înfrăţi pe oameni, în conformitate cu textul imnului european, devreme ce diversitatea culturală a Europei nu e doar elementul ei de identificare, ci şi prilej de permanentă zîzanie”, afirmă Rhein Neckar-Zeitung din Heidelberg.

Frankfurter Allgemiene Zeitung deplînge ilizibilitatea textului unui tratat rezultat dintr-un şir întreg „de compromisuri, cu tot cortegiul lor de urmări”(inconvenabile). S-a creat astfel „funcţia de preşedinte al Consiliului European, despre care mai nimeni nu ştie” ce înseamnă de fapt şi „ce rol va juca”. Iar „tratatul mai rămîne de ratificat. In Europa calea este ţelul”.

Muenchner Merkur regretă că „Europa s-a autocastrat”, renunţînd la simbolurile ei, precum imnul şi drapelul. In plus, „cu excepţia irlandezilor, cetăţenii nu mai sunt chemaţi să se pronunţe asupra tratatului, deşi reforma ar fi urmat să confere mai multă transparenţă hăţişului de la Bruxelles”.

În fine, tot la stînga spectrului politic Sueddeutsche Zeitung se întreabă „unde oare rămîne sufletul Europei? Unde e ideea care să poarte continentul înainte?” Europa, scrie ziarul, are nevoie de oameni politici în stare să răspundă ei înşişi chestiunilor legate de sensul şi noima Uniunii şi „nu să evite întrebarea privind raţiunea de a fi a Europei relegînd dezbaterea ei în comisii de lucru”. Dar de asemenea „personalităţi în măsură să-şi asume riscuri şi să suporte conflicte Europa duce lipsă”, mai constată ziarul din Muenchen.