1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

Unde ne sunt gînditorii?

În puzderia de titluri noi lansate în această toamnă de editurile germane la Tîrgul de Carte de la Frankfurt pe Main, lucrările de filozofie ca şi dezbaterile de idei sunt puţine ...

default

Coperta unei cărţi de introdicere în filozofie

Faptul este cu atît mai surprinzător cu cît în vremuri de răscruce nevoia de sfaturi înţelepte şi de analize lucide este mai mare ca deobicei.

Există o formulă curentă care ar defini Germania ca biotop al filozofiei şi poeziei”Land der Dichter und Denker” ţara poeţilor şi gănditorilor.”

Realitatea de moment este însă alta : Germania pare a duce lipsă de tineri poeţi şi gînditori în măsura în care nu-i citim,nu-i vedem avîntîndu-se în spaţiul public aşa cum fac încă decanii lor de vîrstă.

Iar fiindcă ne aflăm în plină criză a valorilor ( bursiere dar nu numai) nevoia de repere este acută. O resimt cronicarii culturali, recenzenţii, publiciştii în paginile marilor ziare – mai ales în zilele Tîrgului de Carte de la Frankfurt.

Le constată absenţa şi Richard Wagner în recenta sa carte, intitulată „Es Reicht”!(Ajunge) pe care am prezentat-o deja ascultătorilor noştri, considerînd-o, aşa cum subtitlul dă de înţeles,” un manifest împotriva scoaterii la mezat a valorilor europene”.

Scriitorul german originar din România crede însă că această absenţă a unor gînditori care să-ţi dea de gîndit prin scrierile lor s-ar datora şi comodităţii cititorilor dar şi degenerării filozofiei propriu zise, începînd cu existenţialismul lui Sartre.

Wagner afirmă chiar că nobila filozofie s-ar fi conformat unui anumit stil de viaţă, devenind „compatibilă cu muzica de jazz”, întrînd astfel în domeniul kitschului, al prostului gust, blamîndu-se mental şi autoanulîndu-se prin marxism.

Urmarea – continuă Wagner rechizitoriul, este că acum trebuie „să ne mulţumim cu Sloterdeijk şi Derrida”, etichetaţi drept „bluzoane” „Windjacken” , cu sociologii, cu teroeticienii mass media, cu oamenii de cultură, producători şi vînturători de metafore. După care Richard Wagner se întreabă provocator:”J'accuse?”

Da, scriitorul german acuză seceta de idei, deficitul de spirite novatoare şi nu este singurul care o face.

O tînără şi talentată scriitoare germană, Thea Dorn , moderatoarea unei emisiuni TV de cultură, deplîngea în paginile revistei DER SPIEGEL în zilele Tîrgului de Carte deficitul de gînditori tineri depistînd o blazare cronică a acestora: „problema nu este că lumea în care ei au crescut şi trăiesc acum ar fi lipsită de probleme , problema este că nimic nu-i mai mişcă”.

Vîrstnicii în schimb, printre ei fiind considerat şi Sloterdeijk alături de Enzensber, de Martin Walser, Helmut Schmidt, ar fi prin forţa şi curajul ideilor, prin modul pătimaş de a-şi asuma identitatea reflexivă, nici mai mult nici mai puţin decît „parte din creierul şi măduva spinării democraţiei federale” crede tînăra autoare.

Metamorfoza regresivă prin care intelectualul devine doar un „expert” iar cititorul doar un „user” este deplînsă la fel ca excesiva autoritate de care se bucură VIP-urileîn mass media. Pericolul real este ca scriitorii, publiciştii, intelectualii, şi puţinii filozofi să se transforme treptat şi ei în marionete ale mass media – se teme Thea Dorn.

Dacă însă,aşa cum afirma Ralph Dahrendorf ,”vremurile normale nu sunt prielnice intelectualilor şi filozofilor” ar trebui ca vremurile anormale prin care trecem acum să schimba situaţia. Să ne înarmăm cu răbdare.Pînă vor apărea aşteptatele cărţi de filozofie, de istorie a ideilor pot fi citite eseurile despre religie, despre morală şi etică, despre conştiinţa de sine la oameni şi primate.