1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Unde duce reforma preşedintelui Traian Băsescu

Reforma complexă pe care a propus-o preşedintele Traian Băsescu are carenţe grave, care nu au fost discutate serios în toată amploarea lor.

default

Traian Băsescu şi reforma politică

Preşedintele a început bine, dar s-a pierdut pe parcurs. A propus sistemul de vot majoritar şi apoi reformarea statului prin modificarea Constituţiei, dar, dintr-un motiv sau altul, a scăpat din vedere felul în care toate aceste lucruri se articulează între ele.

Astăzi,la capătul primului mandat şi în pragul celui de-al doilea, el se vede constrîns să recunoască că proiectele sale sînt pe jumătate blocate sau euşuate. El constată, de exemplu, că nici dacă va dizolva Parlamentul nu va putea debloca procesul politic, deoarece legea electorală nu îi permite.

Toate sondajele de opinie – şi acum contează mai puţin dacă sînt cosmetizate sau nu – arată că PD-L şi PSD se află la relativă egalitate, că PNL urmează pe la 15% şi că UDMR intră în Parlament.

Poate că niciodată nu a fost mai clar că România ar avea nevoie, măcar pentru cîteva cicluri electorale, de un sistem majoritar, unul care să producă majorităţi stabile, pentru că nici actuala majoritate PSD-PNL-UDMR nu inspiră încredere decît în stadiul în care se află acum, adică de promisiune vagă şi idealistă.

Sistemul de vot proporţional menţine fragmentarea scenei politice

Dar reforma electorală nu este uşor de reluat. PNL şi UDMR văd în proporţionalitate o condiţie de supravieţuire, iar celelalte două grupări se tem de fapt şi ele să facă pasul în gol. Din acest punct de vedere, se vede clar de ce coaliţia dintre PD-L şi PSD merita să fie păstrată, pentru că numai cele două partide mari ar fi avut interesul să ducă reforma la bun la sfîrşit.

S-a pus însă mereu problema delicată a UDMR-ului. Dacă PNL ar fi supravieţuit de bine de rău reformei, UDMR ar fi fost redus la o reprezentare simbolică.

Reforma electorală, dublată de adoptarea unui sistem parlamentar cu o singură cameră şi de reducerea numărului de deputaţi, i-ar lipsi pe maghiari de reprezentare politică la nivel naţional. Chiar dacă acest proiect nu a fost un atac premeditat la adresa minorităţilor naţionale, el se îndreaptă, cu siguranţă, către omogenizarea societăţii şi centralizarea statului.

Reformismul preşedintelui Traian Băsescu continuă omogeni zarea soc ietăţii

E implicată aici o decizie politică grea, una care priveşte soarta pe termen lung a unei întregi comunităţi cu rădăcini istorice, dar şi a societăţii româneşti în ansamblu, privită nu ca pură proiecţie a prezentului, ci ca o moştenire a unei istorii îndelungate.

România a mers de o sută de ani încoace pe drumul abrupt al unei omogenizări etnice şi sociologice care s-a dovedit nefastă. Iar proiectul Preşedintelui Traian Băsescu se vădeşte, după clarificările recente, o continuare a aceluiaşi drum care recurge de astă dată la alibiul modernizării şi europenizării.

Reformismul clamat de preşedintele Traian Băsescu şi susţinut în mod grăitor, exclusiv de intelectualii originari din provinciile orientale ale vechii Românii, este doar un mod de a continua omogenizarea societăţii româneşti.

Naţionalismul nereflexiv, împlicat în acest proiect, este însă contradictoriu, deoarece modernizarea societăţii, în viziunea preşedintelui, presupune reducerea Parlamentului naţional la rolul de anexă al Parlamentului European.

În optica lui Traian Băsescu, Parlamentul European ar juca rolul de Cameră superioară a Parlamentului de la Bucureşti a cărui suveranitate ar fi astfel diminuată. Preşedintele nu este însă un naţionalist. El pare doar să manifeste o viziune simplistă şi pur funcţională asupra societăţii.

Reforma statului pretinde o mediere între toţi factorii constitutivi

Se vede aşadar că reforma statului, aşa cum a gîndit-o preşedintele, ar avea nevoie de anumite corecţii şi compensaţii. Votul majoritar, care ar desfiinţa practic UDMR ca formaţiune importantă, ar putea fi compensat printr-o lărgire reală a autonomiei minorităţii maghiare, una care să-i consoleze pe unguri de pierderea rolului de arbitru al scenei naţionale.

Ar fi fost necesar un proces discret şi perseverent de mediere şi negociere, care să atragă pe de o parte PSD-ul, iar pe de alta UDMR, de partea reformei. Reforma sistemului electoral ar îngădui constituirea de majorităţi puternice şi stabile, iar reforma Constituţiei ar consolida autonomiile locale şi ar da un impuls mai puternic vieţii regionale.

Preşedintele Traian Băsescu a ratat însă posibilitatea unei medieri reale şi a redus ecuaţia politică la adversităţi ireductibile.

În acest moment, orice evoluţie politică pozitivă este blocată. Reforma electorală este imposibilă cîtă vreme PSD stă în alianţă cu PNL şi UDMR, iar reforma constituţională este şi ea imposibilă cîtă vreme iniţiatorii ei nu declanşează un amplu proces de mediere şi negociere între toţi aceia care au un cuvînt de spus.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Rodica Binder