Unda de şoc a terorismului neonazist

La începutul lunii decembrie s-a ajuns în fine la mult aşteptatul moment. Miniştrii de interne ai landurilor germane au recomandat demararea procedurii de scoatere în afara legii a partidului neonazist NPD.

Cererea trebuie depusă la Curtea Constituţională, iar procedura este, conform legislaţiei postbelice germane, extrem de complicată. O primă tentativă de acest fel eşuase în 2003, întrucât Curtea Constituţională estimase că i se prezentaseră probe şi mărturii neconcludente, strânse de la agenţii serviciilor secrete din interiorul NPD.

Acest eşec fusese cu atât mai regretabil cu cât întărise mişcarea de extremă dreapta şi dăduse multora impresia falsă că NPD nu ar fi un partid virulent extremist.

În revanşă, autorităţile par sigure că s-au pregătit de această dată net mai bine. Din primăvară, miniştrii au început să adune probe care să dovedească duşmănia faţă de constituţie manifestată de NPD. Ministrul de interne al landului estgerman Mecklenburg - Pomerania Inferioară, Lorenz Caffier, s-a arătat convins că, de această dată, procedura va avea succes. În opinia sa, obiectivul clar al neonaziştilor din acest partid este desfiinţarea democraţiei.

În varii landuri estgermane, precum Mecklenburg ori Saxonia, varii membri ai NPD au obţinut mandate parlamentare. Cu toate acestea nu toţi oficialii germani împărtăşesc certitudinile creştin-democratului Caffier. Cancelara, de pildă, care e şefa partidului său, e sceptică. La fel şi membrii altor partide din Bundestag.

Angela Merkel şi-a motivat ezitările reliefând că, în ciuda impresionantei colecţii de probe, persistă unele riscuri juridice. Merkel şi ministrul ei de interne federal, creştin-socialul bavarez Hans-Peter Friedrich n-ar vrea pentru nimic în lume ca extremiştii să reuşească să câştige şi de această dată la Curtea Supremă şi să-şi vadă astfel întărite poziţiile.

Congruenţă a activismului extremist şi neonazist

În pofida tuturor îndoielilor sale, ministrul federal de interne s-a arătat impresionat de calitatea materialului doveditor strâns în vederea deschiderii procedurii de interzicere a NPD. Extrem de importantă în context este probarea „militantismului combativ şi agresiv anti-democratic” al formaţiunii. Or, această atitudine reiese între altele din parţiala identitate a activiştilor partidului şi a extremiştilor din mişcarea neonazistă care nu s-au delimitat de violenţă, ca metodă de realizare a obiectivelor politice proprii.

Îndoielile lui Friedrich ţin de eventualitatea ca neonaziştii să obţină câştig de cauză nu atât la Curtea Constituţională Federală din Karlsruhe, cât la CEDO, care consideră că scoaterea partidelor în afara legii nu se decide decât realmente în absolut ultima instanţă.

Conform liderului NPD, Holger Apel, extremiştii s-ar bucura să se confrunte cu procedura interzicerii, întrucât s-au săturat să tot fie „stigmatizaţi şi transformaţi în criminali”. Formaţiunea sa, a adăugat el, n-ar fi „anticonstituţională şi nici măcar xenofobă în sine”, dar „Germania ar trebui să redevină ţara germanilor”, iar „străinii delincvenţi ori şomeri să fie expulzaţi”.

Propagandă extremistă pe banii contribuabililor

Aceasta e retorica tipică a extremiştilor de dreapta în campaniile lor electorale şi în discursurile deputaţilor NPD din parlamentele regionale.

Ministrului de interne saxon, creştin-democratul Uwe Schüneman, i se pare insuportabil ca cetăţenii să finanţeze o asemenea propagandă cu taxele şi impozitele pe care le plătesc.

Legislaţia germană stipulează finanţarea parţială a partidelor de către stat, în funcţie de rezultatele lor electorale. Spre a intra în posesia unor astfel de fonduri partidele sunt obligate să obţină doar 0,5 la sută din voturi.

Terorismul de dreapta a reînsufleţit eforturile de interzicere a NPD

Eşecul procedurii din 2003 s-a datorat concepţiei unora dintre judecătorii Curţii Constituţionale care au recuzat includerea, între mărturiile puse la dispoziţia judecătorilor, a celor aparţinând agenţilor sub acoperire ai serviciilor secrete infiltraţi în NPD. Eşecul le răpise multora cheful de a mai aborda această chestiune. Interesul pentru o nouă încercare s-a văzut resuscitat după descoperirea grupusculului terorist neonazist autointitulat Subterana Naţional-Socialistă.

Acestei grupări i se atribuie cel puţin 10 asasinate, varii atentate cu bombe şi spargeri de bănci. Victimele „Subteranei” fuseseră cu precădere imigranţi turci. Asasinii lor, Uwe Mundlos şi Uwe Böhnhardt se sinuciseseră cu scurt timp înainte de a fi arestaţi, femeia cu care trăiau şi le-a fost complice, Beate Zschäpe, fiind reţinută după ce şi-a aruncat în aer locuinţa comună spre a distruge urmele crimelor lor.

În ciuda tentativei de înlăturare a probelor anchetatorii au găsit un macabru film video documentând asasinatele comise de cei trei terorişti. Între cei ucişi era o poliţistă, precum şi 9 mici antreprenori, între care şi un imigrant grec. Crimele fuseseră comise în perioada 2000-2007. Pelicula rezolvă un mister pe care serviciile secrete şi poliţia n-au reuşit să-l soluţioneze vreme de mai bine de un deceniu.

Brusc, autorităţile au descoperit nu doar că există de mult, în Germania, un terorism de extremă dreapta şi că poliţia şi serviciile de informaţii au omis să cerceteze crimele din unghiul unui mobil precum xenofobia. Investigarea crimelor ocolise sistematic eventualitatea comiterii lor de către fanatici de extremă dreapta sau neonazişti, autorităţile nutrind, ani la rând, falsa impresie că ar fi vorba de asasinate mafiote.

Val de demisii

Erorile fatale săvârşite în investigarea terorismului de dreapta, ale cărui crime ar fi putut fi evitate în condiţiile unor anchete competente, cu atât mai mult cu cât făptaşii se aflaseră în vizorul poliţiei încă de la finele anilor 90, n-au rămas fără ample consecinţe la nivelul structurilor serviciilor secrete. Eşecul lor a început să fie studiat de mai multe Comisii de Anchetă Parlamentare, între care şi una a Bundestagului.

Concomitent s-au înregistrat mai multe demisii de răsunet. Între ele se înscrie şi demisia lui Heinz Fromm, preşedintele serviciului secret intern, (de contraspionaj şi apărare a constituţiei), Verfassungsschutz. Fromm s-a retras după ani buni la cârma instituţiei sale după ce s-a descoperit distrugerea inexplicabilă de acte şi dosare documentând tocmai faptele extremei drepte. N-a fost singura demisie înregistrată în comunitatea de informaţii germană.

În reacţie, Angela Merkel a cerut iertare familiilor victimelor, promiţându-le că se va proceda la clarificarea şi elucidarea completă şi exhaustivă a crimelor comise de grupusculul neonazist. De starea psihică a familiilor victimelor se ocupă, în serviciul guvernului federal, Barbara John, ex-reprezentantă a străinilor din Berlin.

John şi liderul comunităţii turceşti din Germania, Kenan Kolat, au deplâns ceea ce au estimat a fi amplificarea rasismului în Germania şi şi-au exprimat îndoielile în legătură cu eficienţa metodelor de combatere a terorismului neonazist. John a criticat izolarea serviciilor, cerând o schimbare a mentalităţii funcţionarilor. Kolat a revendicat chiar desfiinţarea serviciului secret intern care, în opinia sa, ar „pune în pericol statul de drept democratic”.

Voinţa de elucidare completă a crimelor

Investigaţiile sunt departe de a se fi încheiat. Arestată acum peste un an, Zschäpe, suspectul principal, se află în continuare în arest preventiv, iar procuratura a dat-o în judecată împreună cu o serie de complici, între care şi fostul activist NPD Ralf Wohlleben. E clar că, indiferent de verdictul pronunţat în acest proces, ori de sentinţa Curţii Constituţionale în chestiunea interzicerii NPD, lupta împotriva flagelului neonazist şi extremist va trebui să continue. E vorba de „o misiune a întregii noastre societăţi”, a declarat, în context, Merkel.