Un travaliu al memoriei, dureros dar necesar

Complexul concentraţionar Auschwitz –Birkenau din Polonia, unde exterminarea evreilor a atins cote paroxistice secerînd „industrial”,doar în acest loc, cu o „diabolică perfecţiune”, vieţile a peste un milion de oameni, este doar unul dar poate cel mai cumplit nod în reţeaua lagărelor morţii cu care naziştii au împînzit şi teritoriile ocupate ale Europei.

An de an, peste un milion de vizitatori vin la memorialul de la Auschwitz pentru a cinsti memoria victimelor genocidului comis regimul naţional-socialist. Este tulburătoare imaginea acestei foste bolgii a infernului, devenită complex muzeal, unde acum milioane de oameni sosiţi din toate colţurile lumii, se reculeg în amintirea celor ucişi de barbaria nazistă. Prezenţa celor vii în fosta fabrică a morţii este şi expresia dorinţei de a trage învăţăminte din atrocea lecţie a istoriei.

Dar – cu nu multă vreme în urmă –custozii memorialului au tras primele semnale de alarmă: complexul muzeal riscă să se năruie, întreţinerea şi lucrările de restaurare au devenit stringente şi costisitoare. Germania a reacţionat rapid şi corect, anunţîndu-şi disponibilitatea de a contribui financiar la refacerea memorialului. Fiindcă şi la cele peste şase decenii care au trecut de la sfîrşitul războiului, statul şi societatea trebuie să-şi asume răspunderea istorică, să vegheze la păstrarea vie a memoriei celor întîmplate, chiar dacă acest proces devine, odată cu trecerea timpului şi cu stingerea din viaţă a ultimilor supravieţuitori, tot mai dificil.

Cărţile de istorie, muzeele, filmele documentare vor trebui să suplinească dialogul viu cu cei care au scăpat cu viaţă din maşinăriile morţii. Distanţa crescîndă în timp faţă de cele întîmplate diminuează şi apropierea emoţională, empatică, de acest groaznic episod al istoriei secolului XX.

A trage învăţăminte din istorie înseamnă însă şi a acţiona în prezent, a milita împotriva discriminării, rasismului, xenofobiei şi desigur, împotriva antisemitismului.

Este regretabil să constaţi că pe fundalul conflictului israeliano-palestinian, persoane de origine evreiască devin din nou ţinta unor mesaje pline de ură, în scrisorile sau E-Mail-urile pe care le primesc, chiar şi dacă nu tocmai în…Germania.

Este înfricoşătoare persistenţa unor stereotipii şi clişee antisemite – aşa cum unele recente sondaje de opinie o dovedesc, este înfricoşător că neonaziştii îşi cheamă zgomotos simpatizanţii să mărşăluiască, că propaganda şi mistificările îşi află un ecou în diverse straturi ale societăţii.

Şi totuşi, şi în acest an , ziua internaţională de cinstire a memoriei victimelor Holocaustului este marcată de o mulţime de manifestări comemorative. A menţine vie amintirea celor întîmplate tocmai pentru ca niciodată ele să nu se mai întîmple este o datorie ce incumbă întregii Europe poate şi fiindcă a sosit momentul ca discursurile unei memorii comune să fie consonante.

Din păcate nu peste tot pe continentul nostru, abordarea zonelor de umbră şi întuneric ale istoriei este un proces de la sine înţeles.

Germania, care are în urma ei un lung şi anevoios travaliu al memoriei şi al confruntării cu crimele comise în numele dictaturii naţional-socialiste şi-a asumat vinovăţia, ar putea fi un bun exemplu.