Un summit superpragmatic

Deloc întîmplătoare şi se pare , suficient de motivată este din această perspectivă, este observaţia că petrolul şi gazele naturale riscă să se transforme în instrumente ale politicii externe.

Iranul , relaţiile economice bilaterale şi cooperarea ruso-germană au structurat dialogul purtat de de Angela Merkel şi Vladimir Putin

Să fi fost vinovate temperaturile scăzute din siberianul Tomsk pentru prea puţin coridala atmosferă în care s-au desfăşurat convorbirile dintre musafira germană şi gazda rusă? Sau poate totuşi agenda convorbirilor, extrem de încărcată, a imprimat un ritm mult prea rapid întrevederilor, nemailăsînd răgaz amabilităţilor care deobicei nu lipsesc din atari împrejurări.Oricum, dialogul Merkel - Putin a suferit şi de pe urma unei lipse de inspiraţie politică. Aceasta deşi locuitorii oraşului Tomsk şi-au dat toată silinţa să creeze o ambianţă cît se poate de favorabilă unui schimb de opinii mai relaxat. Angela Merkel şi Vladimir Putin şi-au absolvit punct cu punct programul, comunicîndu-le apoi ziariştilor , fiecare în parte sau amîndoi alături, concluziile la care au ajuns şi rezultatele dialogului. Mesajul convorbirilor de la Tomsk este însă în final, la fel de minimalist pe cît este peisajul ţinuturilor siberiene în acest anotimp al anului şi el se lasă redus la cîteva fraze.In privinţa dosarului nuclear iranian, şefa guvernului german şi preşedintele federaţiei ruse mizează amîndoi pe forţa diplomaţiei; în plan economic, Gazprom şi BASF au încheiat noi contracte de cooperare iar Putin a asigurat Europa că petrolul şi gazele vor continua să se scurgă din Rusia spre apus.

Relaţiile germano - ruse s-au deplasat aproape complet, cel puţin în urma întrevederii Merkel Putin, pe terenul cooperării economice . Alt curs politic decît cel adoptat pînă acum în relaţiile bilaterale nu s-a putut distinge cu ocazia summitului de la Tomsk, impresia prea puţin îmbucurătoare fiind că Angela Merkel a continuat ceea ce Gerhard Schröder a început.

Cine a căutat în summitul de la Tomsk noi accente ale politicii germane faţă de Rusia, acela s-a ostenit degeaba.Angela Merkel, care abia în ianuarie curent a stîrnit un imens interes prin întîlnirile avute cu reprezentanţii organizaţiilor pentru respectarea drepturilor omului discutînd pe faţă subiecte tabu, a făcut acum impresia unui politician rutinat . Iar în cursul dialogului germano- rus s-a instituit spiritul unui pragmatism lipsit de nuanţe .Să nu mai aibă cei doi parteneri nimic altceva să-şi comunice unul altuia decît cifre şi date economice, să nu mai aaibă alt subiect de conversaţie decît afacerile...

Dar pentru reprezentanţii economiei germane, vizita cancelarei Merkel şi a delegaţiei care a însoţit-o a fost din nou, profitabilă.Cu ce se vor alege locuitorii regiunii siberiene de pe urma contractelor economice încheiate şi a firmelor de joint venture, rămîne de văzut iar ziua în care cetăţeanul de rînd al Federaţiei Ruse va putea profita şi el de pe urma fabuloaselor afaceri cu petrol şi gaze aparţine unui viitor pe cît de îndepărtat pe atît de incert. Dar toate acestea nu prejudiciază cu nimic importanţa fundamentală a economiei pentru ambele ţări. Indoielnică este doar întemeierea relaţiilor dintre cele două state şi popoare, în mod primordial, pe interesele economice şi energetice ...

Există nu puţini care elogiază siguranţa de sine, suveranitatea şi competenţa de care Angela Merkel face dovadă

în saloanele politicii itnernaţionale şi nimeni nu duce dorul efuziunilor camaradereşti de care Gerhard Schröder se prevala mai ales în întîlnirile cu Vladimir Putin. Dar între pragmatismul rece şi familiarismul excesiv, există încă un larg spaţiu de manevră.