1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate şi cultură

Un star solicită azil

Câştigătorul Ursului de argint din 2013, Nazif Mujić, originar din Bosnia-Herţegovina, trăieşte într-un cămin pentru azilanţi de la marginea Berlinului. În patria sa nu mai avea viitor. Şi povestea continuă.

Nazif Mujic cu Ursul de Argint, în 2013

Nazif Mujic cu Ursul de Argint, în 2013

La intrarea în Poljice, un sătuc locuit de romi din nord-estul Bosniei, te întâmpina - până în urmă cu un an - o pancartă pe care era scris cu litere de o şchioapă: "Aici trăieşte cel mai bun actor din Bosnia-Herţegovina". Un salut pentru Nazif Mujić, câştigătorul Ursului de Argint, la revenirea acasă după succesul repurtat la Festivalul de Film din Berlin în 2013. Dacă s-ar întoarce acum în sat, Mujić ar fi întâmpinat de un alt mesaj, scris şi el pe o pancartă: "Aruncarea gunoiului interzisă".

În sat, rudele şi vecinii fostului erou nu vor să mai vorbească despre el. "Nazif a plecat cu soţia şi copiii în Germania şi pe noi ne-a lăsat aici. Pe nimeni nu interesează soarta noastră" se plânge Alija Arapović, care şchiopătând merge la cerşit în timpul zilei, pentru a-şi putea cumpăra câţiva cartofi. Şi Ismet Babić, fost vecin cu Nazif, este dezamăgit. "Era şeful romilor aici şi ar fi trebuit să lupte pentru noi, pentru a ne face viaţa mai bună. Dar nu se gândeşte decât la el", spune Ismet. Şi fraţii lui Rašan şi Hašim sunt siguri că "cineva l-a sfătuit prost.“

Magia covorului roşu

În urmă cu un an, totul părea un vis frumos. "Când mi-am auzit numele - Nazif Muijić - şi am aflat că am câştigat la categoria 'cel mai bun actor în rol principal', nu mi-am mai simţit mâinile şi picioarele. Am zburat spre scenă, eram copleşit" îşi aminteşte Nazif Mujić. "Şi acum, când povestesc, mă infior“ - mai visează, cu ochii deschişi, bărbatul de 44 de ani. În urmă cu un an, filmul lui Danis Tanović "Un episod din viaţa unui colector de fier vechi" câştiga doi Urşi de Argint, la cea de-a 63-a ediţie a Berlinalei - unul pentru film şi altul pentru cel mai bun actor.

Nazif a jucat rolul propriei sale vieţi. Un bărbat care adună fier vechi pentru a-l vinde şi a cumpăra medicamente, necesare soţiei care a suferit un avort spontan. Pentru că sunt romi, au o viaţă mai grea: se confruntă cu sărăcia şi cu idei preconcepute. După o odisee dramatică, urmează un final fericit: cu o carte de asigurări împrumutată, ajung la un doctor care le acordă asistenţa necesară. Premierea a fost o senzaţie, aşa cum se întâmplă deseori la Berlin. Nazif Mujić a devenit, peste noapte, un star. Când a revenit în Bosnia, a fost primit cu admiraţie şi încântare.

Înapoi la Berlin

Se întâmpla acum un an. Între timp, Nazif s-a întors la Berlin. Stă pe podeaua camerei de 30 de metri pătraţi, în care a găsit adăpost împreună cu soţia Senada (33 de ani) şi cei trei copii. În căminul de azilanţi Gatow, de la marginea Berlinului. Într-un colţ - o chiuvetă. Câteva scaune din plastic împrăştiate în încăpere, două canapele, un pat, pături colorate, o masă. Aici aşteaptă Nazif să vadă ce i-a mai pregătit destinul. Ursul de argint nu i-a adus mai mult decât o amintire frumoasă. Cumva se simte folosit, dar nu poate explica exact cum: "ceilalţi continuă să facă filme, să câştige, ce fac eu?".

Nazif a solicitat azil, pentru el şi pentru familia lui. Este susţinut şi de directorul Berlinalei, Dieter Kosslick, care l-a vizitat pe Mujić în căminul pentru azilanţi de la Gatow. Este o poveste deranjantă, pe care Kosslick vea să o soluţioneze cât mai repede. Organizatorii Berlinalei au angajat o avocată care să reprezinte interesele familiei. Perspectivele nu sunt însă deloc bune: cererea de azil a fost respinsă dat fiind că solicitantul nu ar fi urmărit politic, iar sărăcia nu este un motiv pentru a se acorda dreptul de azil. Nazif şi familia lui trebuie să se întoarcă acasă, susţin autorităţile germane.

Străin în propriul sat

Nu mai este însă prea simplu. Fraţii lui Nazif lucrează în salubrizare. Acolo unde ar fi primit un loc de muncă şi Nazif: "Aici avea o viaţă uşoară. Primea liber când mergea la vreun interviu sau la vreo filmare. Aştepta mereu un rol nou. Dar nu este actor. A jucat în ceva, gen film documentar" spune Hašim. Lucrează de 27 ani ca gunoier. Este însă puţin pornit împotriva fratelui său.

În ochii lui, fratele faimos a avut o şansă: în primăvara anului 2013 a primit un loc de muncă de animator la un piscină din apropierea oraşului Tuzla. "A lucrat doar o lună, a primit 650 de mărci bosniece (ca. 325 Euro) şi şi-a dat demisia", spune directorul Maid Porobić. La mijlocul lunii iunie 2013, Nazif a fost angajat la centrul de salubrizare din localitatea vecină Lukavac. Remuneraţia lunară era de 710 mărci bosniace, adică un salariu bun. Din păcate, "Nazif a avut mai multe zile lipsă decât zile lucrate, iar după festivalul de film de la Sarajevo nu a mai venit deloc," îşi aminteşte fostul lui şef Kasumović.