Un poet german face o reverenţă României

Venind în România fără a avea ascendenţi transilvani sau bănăţeni, excelent cunoscător al Europei pornit în căutarea moştenirii materiale, dar mai cu seamă spirituale, lăsată de germani în ţările din răsăritul şi sud-estul continentului, unde unii dintre ei au locuit timp de secole, Matthias Buth se simte iremediabil atras de această ţară de limbă „romanică”.

Călătorii sentimentale

Motivele simpatiei dublate de o empatie - autorul percepe România ca pe un spaţiu „familiar” şi „poetic” - sunt expuse la finele volumului bilingv de versuri „Rumänien hinter den Lidern/România dincolo de pleoape." Institutul Cultural Român procedează bine atunci cînd publică mărturiile literare ale trecerii unor scriitori străini prin ţară. Foarte puţine dintre ele îşi află însă o expresie poetică. Matthias Buth care nu se află la primul său volum de poezii şi-a mai văzut publicată în România în 1998 culegerea bilingvă de versuri intitulată „Die Stille nach dem Axthieb/Liniştea de după lovitura de secure” în care rezona deja linia melodică şi se aflau conturate temele actualului volum.

Poemele sunt scurte, ele ar putea trece drept nişte crochiuri lirice făcute de-a lungul unei călătorii sentimentale cu popasuri deloc întîmplătoare: Roşia, Sibiu, Timişoara, Bucureşti, Braşov… Deşi par uşoare, transparente, poemele lui Matthias Buth au pe alocuri densitatea semantică a unor haiku-uri.

România - o iubită sfielnică

Ajuns în România, confruntat cu o limbă pe care nu o înţelege, autorul se simte „cu tăcerea pusă la armă", căutînd „un cuvînt”. La Roşia, unde trăieşte Eginald Schlattner, poetul îl vede pe preotul scriitor ieşind „Din pivniţa nopţii, urcînd pînă sus”, „sprijinit pe cartea sa roşie”. La Bucureşti, toropit de căldură, se simte „reflectat în rapsodiile lui Enescu". La Timişoara, „prietena mea”, Coloana Ciumei şi Catedrala îl trimit cu gîndul la Viena. La Sibiel, „pîine şi vin pecetluiesc despărţirea”. Biserica din Deal şi Scara de lemn, acoperită, din Sighişoara, ale cărei „trepte se împuţinează sub pasul umbrei cu şindrile”, orga din Biserica Neagră de la Braşov în care „toccata e-o ploaie de foc", transfigurează o topografie materială în imagini de sine stătătoare. Traducătorii volumului bilingv, Anni-Lorei Mainka, Norina Procopan, George Guţu, au izbutit în mai toate situaţiile „dificile” să păstreze ritmul şi muzicalitatea poemelor germane.

Textele incluse în volum nu sunt multe la număr. O lectură lineară a lor, de la prima pînă la ultima pagină, ar putea trasa itinerariul unui vag voiaj iniţiatic. Abia lectura fragmentară, cu reveniri asupra unor versuri emblematice, memorabile unele dintre ele, dă măsura sincerităţii cu care Matthias Buth iubeşte această ţară: "România, o iubită sfielnică" (Fără de cuvinte).

Autor: Rodica Binder
Redactor: Robert Schwartz

Fără de cuvinte

România o iubită

Sfielnică-n teama de-apropiere

Rămasă-n loc când e s-apară

De i se fac obraznice avansuri

Un violoncel

Pe care vântul îşi intonează vijeliile

Castanii caută mâna aceea

Salvatoare în timp

Cu Părul tău

Negru de Sulamit

Nopţile îşi aruncă plasele

Când vinul din dealurile Sighişoarei

îi alungă somnului

Oboseala

noi ne putem întâlni

fără de cuvinte

(Matthias Buth - trad. Anni Lorei Mainka)